Folcloristul şi scriitorul V.G. Popa a primit, post-mortem, titlul de “Cetăţean de onoare al municipiului Fălticeni”, în urma unei iniţiative a consilierilor PDL şi USL din cadrul Consiliului Local Fălticeni,.
Născut pe 23 noiembrie 1912, în satul Mălureni de lângă. Tecuci, V. G. Popa devine din anul 1947 profesor de limba română şi latină la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni. Odată cu înfiinţarea cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” în anul 1949, demonstrează vocaţia de modelator de talente literare. A colaborat cu Institutul de Ştiinţe Pedagogice, a publicat în ziarele şi revistele vremii versuri, schiţe, note critice şi traduceri, iar Cercul dramatic al Casei de Cultură şi al Sindicatelor Învăţământului, condus de el, a obţinut premii până la faza republicană. În 1957 a fost distins cu titlul de „Evidenţiat în munca culturală de masă”.
În urma unui denunţ, profesorul V. G. Popa este aruncat în închisoare la Aiud. Eliberat în 1964 prin decretul de graţiere a deţinuţilor politici, V. G. Popa nu mai este primit în învăţământ, fiind obligat să lucreze pe post de contabil la Gostat Şoldăneşti. Până la ieşirea la pensie a mai avut bucuria de a fi din nou în mijlocul elevilor pe care i-a iubit mereu şi de a conduce Cenaclul „Eugen Lovinescu”.
O altă pasiune a sa a fost culegerea folclorului cu metode ştiinţifice, „meserie” în care i-a şcolit pe nenumăraţi elevi ai Liceului „N. Gane”. Cel mai pasionat culegător de folclor între elevii lui V. G. Popa a fost Nicolae Labiş, Labiş fiindu-i elev şi prieten.
Lucrarea reprezentativă pentru V.G. Popa este o culegere de folclor din circa 30 de localităţi în jurul Fălticenilor la care a lucrat, împreună cu elevii săi, peste 20 de ani şi care însuma inţial peste 2000 de pagini, selectate foarte riguros din miile de pagini culese. Culegerea de folclor a profesorului V. G. Popa a rămas în manuscris. În anul 1983, o parte din ea a văzut lumina tiparului la Editura Minerva sub numele de „Folclor din Ţara de Sus”, într-o ediţie îngrijită şi prefaţată de Maria Luiza Ungureanu.
Dat fiind statutul său de deţinut politic, în timpul vieţii n-a reuşit să publice decât foarte puţin din vasta operă literară, memorialistică şi folclorică pe care a scris-o. Graţie fiului său devotat, medicul Vasile V. Popa din Galaţi, după 1990 au văzut lumina tiparului: “Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau elogiul spiritualităţii Germaniei” în 1998; “Din copilărie”, vol. I-II, în 2003 respectiv 2005; “Bunica”, “Teatru popular românesc” şi “Nicolae Labiş, folclorist”, în anul 2006; “Mărturii. Convorbiri cu Vasile Lovinescu” în 2009; “Letopiseţ fălticenian, ultima etapă” în 2011. „Nicolae Labiş elv la Fălticeni” în 2012.
Conform prof. Mihaela Bărbăcuţ, directorul Colegiului Naţional “Nicu Gane”, diploma de Cetăţean de Onoare va fi înmânată familiei distinsului porfesor V.G. Popa în luna noiembrie, când fiul şi fica acestuia vor fi prezenţi la manifestările prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la naşterea folcloristului şi scriitorului fălticenean.
