Ne întrebam pe drept cuvânt atunci, ca şi acum: „casa este un dublu al nostru sau noi suntem multiplu de casă?” Întrebare retorică, dar şi cu o sumedenie de răspunsuri. Casa pensionarilor este unul din răspunsuri. Cunoscută drept casa avocat Stoicescu, adăpost şi al celebrului avocat Ghellemè în anii de răstrişte, binecuvântare pentru polonezi, centru al comenduirii sovietice, casa a avut un destin zbuciumat aidoma locatarilor ei. Lucrurile s-au stabilizat după ce, prin tratative îndelungi, a devenit proprietatea obştei pensionarilor fălticeneni. Din 1965, timp de zece ani s-au purtat tratativele de către comitetul ce-l avea preşedinte pe Fălticineanu Sebastian. Actul de proprietate va fi semnat însă de Ioan Damian. Şi aidoma răzeşilor harnici şi gospodari ce-şi temeiniceau ocina, personalitatea Casei a început să prindă contur.
Din 1990, noul preşedinte, Ion Aciubotăriţei, a acţionat pentru modernizarea şi reîntinerirea casei ce onorează fosta Uliţă Mare. Pornind de la un interviu publicat în cartea amintită, ne permitem să rememorăm câteva crâmpeie.
A: Domnule Ion Aciubotăriţei, cum se ajută reciproc şi se completează domnul preşedinte cu domnul colonel?
I.A.: Experienţa ca militar m-a învăţat să gândesc riguros, să planific şi să fiu un bun executant. Profesia de o viaţă m-a format pentru serioasa reciclare din civilie − conducerea în domeniul administrativ − respectiv C.A.R.P. Gândesc în perspectivă, îmi exercit atribuţiile cu seriozitatea misiunii împlinite, satisfăcut de roadele activităţii mele. Ieri şi azi se împletesc armonios în persoana mea, iluminând ceea ce numesc mâine.
A: Am reţinut din însemnările dumneavoastră o sintagmă care ne-a plăcut: „activitatea este un simbol de iubire şi respect, un ideal ce devine tangibil, numai transmis oamenilor de la oameni” Ne permitem să credem că aceasta vă e deviza de viaţă în actuala etapă a activităţii.
I.A.: Într-adevăr, iubirea de oameni m-a caracterizat şi mă caracterizează. De asemeni, respectul pentru om şi problemele sale atât de diverse. Îmi place să cred că este generozitate, nobleţe şi iubire în tot ceea ce fac. Şi nu e laudă deşartă.
A: Ştim că îndepliniţi multe atribuţii nu numai la nivel local, ci şi central. Pentru a avea o viziune de ansamblu, v-am ruga să le treceţi în revistă.
I.A.: Păi, s-o luăm de sus în jos:
(urmează o enumerare) …Cu excepţia ultimei şi cea mai dragă mie, preşedenţia Casei, toate celelalte sunt onorifice, permiţând dialogul social între persoanele vârstnice şi autorităţile publice pentru rezolvarea unor doleanţe sociale sau materiale. […]
A: Ca preşedinte al C.A.R.P., colaboraţi cu Primăria Fălticeni, Consiliul Judeţean, Prefectura, Casa de Pensii, Casa de Sănătate, Direcţia Muncii şi alte organisme similare din ţară. Ne-ar interesa câteva detalii.
I.A.: În primul rând, tot ceea ce gândesc şi intreprind are raţiunea în protecţia socială. Colaborările sunt fructuoase. Coordonând şi celelalte Case din judeţ, văd problemele în ansamblu. […] Protecţia socială şi starea de sănătate sunt prioritare. În măsura în care dispunem de fonduri, ajutăm pe cei foarte săraci şi cu venituri mici. Izbutim să facem câte puţin, cerinţele fiind multe. De pildă, am dat ajutoare în alimente, medicamente şi îmbrăcăminte la Căminul de bătrâni din comuna Bogdăneşti − care funcţionează pe lăngă parohia preotului Loghinoaia − apoi, pe parcurs, unei văduve cu 14 copii, tot din Bogdăneşti. De asemeni, pensionarii cu pensii de până la un milion sau, acum, o sută roni, au primit o dată sau de mai multe ori ajutoare băneşti, ajutoare nerambursabile. În ultima vreme s-au acordat ajutoare de până la 100 roni celor cu pensii de până la 300 roni sau celor care nu au nici un venit […] Numai în acest an, s-au acordat la peste 1.500 persoane ajutor nerambursabil în valoare de 1.200.000 roni.
A: Normal, aveţi şi alte nenumărate reuşite
I.A.: Cum problemele vârstei a treia sunt numeroase şi complicate, am intervenit în primul rând pentru a facilita reînnoirea mobilierului din casele ce necesită reparaţii, prin tarife reduse cu 20℅ pentru solicitanţi; apoi, mai trist, dar totuşi omenesc, după strădania de a acorda asistenţă medicală în cabinetele din incintă, amintim şi despre ajutoarele de înmormântare, ansamblarea sicrielor şi transportul decedatului pe ultimul drum. Casa mortuară a fost redată instituţiei, făcându-i-se reparaţii capitale.
A: Să trecem peste lucrurile grave şi să amintim un fapt vizibil: pensionarii vin zilnic la clubul Casei unde, într-o atmosferă civilizată şi destinsă, îşi petrec timpul liber.
I.A.: Întradevăr, dispunem de un club modern, mese cu jocuri de şah şi rummy, o bibliotecă de unde se pot împrumuta cărţi din toate domeniile. […]
A: Apropo, călătorind prin ţară, am fost impresionaţi să citim pe o placă pusă pe peretele unei clădiri cu aceeaşi destinaţie, Sfatul Bătrânilor. Imediat ne-am raportat la problemele Cetăţii din antichitate şi nu ne-a apărut vetustă iniţiativa, ba chiar în spiritul veacului. Nu votaţi pentru un asemenea Sfat?
I.A.: Este o idee! Mă gândesc la neuitata pildă din Ţara fără bătrâni. Înţelepciunea şi codul moral care transpare din experienţa vârstnicilor, nu e de neglijat şi ar echivala − păstrând proporţiile − cu un cabinet de consiliere psihologică. Ne-aţi dat o idee bună!De altfel, la nivel de federaţie, revista noastră se intitulează Sfatul bătrânilor.
A: Un cunoscut proverb ne spune că omul sfinţeşte locul
I.A.: Casa pensionarilor şi casa noastră este azi modernizată, zâmbitoare, optimistă, cu gust, fără aer vetust. Perimetrul dintre strada Republicii şi strada Ana Ipătescu este frumos gospodărit, stivele de scândură de la atelierul de tâmplărie − ordonat dispuse. Totul respiră curăţenie. Şi-n plus − maşină şi microbuz, ca la case mari. A fost nevoie de multe investiţii şi am avut în atenţie buna gospodărire a banilor. Consiliul Director, serviciul de evidenţă contabilă şi comisia de cenzori au acţionat pentru a prinde contur tot ce s-a proiectat. În fiecare an, Conferinţele C.A.R.P. au analizat execuţia economico-financiară, realizările, planul de investiţii, proiectul de hotărâri şi, nu în ultimul rând, investiţiile pe termen lung vădind seriozitatea, corectitudinea, competenţa şi rezultatele muncii în echipă. Concret, ne mândrim cu secţia prestări servicii compusă din: atelierul de tâmplărie unde se confecţionează mobilier − de la scaune la cuiere şi mobilă de bucătărie, de la ferestre şi uşi la sicrie − toate cu reducere de 30℅; atelierul de cizmărie prestând reparaţii cu 50℅ reducere; atelierul de sticlărie cu reducere de 20℅ faţă de preţul pieţii, la geamuri şi uşi. Dispunem de patru maşini pentru necesarul de transport al membrilor casei: microbuz cu 20 locuri pentru excursii, două maşini pentru transportul materialelor necesare pentru cei din mediul rural şi pentru decedaţi, o maşină carosată pentru transportul materialelor şi alimentelor pentru viitorul magazin, tip economat. Pentru protecţia sănătăţii, două cabinete medicale − unul de boli interne şi unul de dermatologie − ambele practicând 50℅ reducere la consultaţie.
A: Am înţeles, domnule preşedinte că aveţi în continuare mari măreţe. Ce veţi intreprinde? Ce v-aţi propus ca investiţii de termen lung?
I.A.: Mai întâi, vom duce muncă de lămurire pentru a ajunge la 20.000 membri. […] Avem în atenţie renovarea aripei din strada Ana Ipătescu unde vom muta clubul, cabinetele medicale, frizeria. Vom face şi un nou grup sanitar. Iar în locul clubului, vom deschide economatul.
A: Domnule preşedinte Aciubotăriţei, cum faceţi faţă atâtor sarcini la nivel local, judeţean şi naţional. Sunteţi o persoană dinamică, totuşi nu e prea mult? Vă cunoaştem ca o persoană cu o energie debordantă, veşnic amabilă şi zâmbitoare, gata de a da sau a primi „raportul”. Şi totuşi…
I.A.: Rezolv totul fără dificultăţi, printr-o bună planificare şi eşalonare a problemelor. Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi − este un alt sfat pe care-l am ca deviză de viaţă. Consider că timpul te înmulţeşte mereu prin fapte şi că prin antrenament, faci şi mai mult. Îmi gestionez bine timpul. Şi spaţiul mi-i plin. Rodesc şi dăruiesc. Mă simt în stare să rezolv problemele, privind în perspectivă. Sunt în miezul lor când verific gestiunea comitetelor rurale, cunoscând evidenţa materialelor de la atelierul de tâmplărie şi, în egală măsură, activitatea C.A.R.P. din cadrul Filialei Suceava, fiind racordat la tot ce se propune şi trebuie executat la nivel naţional…
A: Am văzut cum, sub ochii noştri, clădirea centrală şi clubul s-au modernizat cu termopane, centrale termice, gresie, mobilier, calculatoare, xerox. Ce v-aţi propus în ultimul plan de investiţii?
I.A.: Să le iau pe rând: reparaţia capitală a aripei din strada Ana Ipătescu şi procurarea unei noi centrale termice pentru acest corp, iar în perspectivă, refacerea grupului sanitar din curte. Ne-am propus achiziţionarea a 40 scaune, a unui laptop, a unui fax şi a 7 monitoare, iar în altă ordine de idei, a unei maşini mortuare precum şi, ca să termin optimist, a unui magazin tip economat. Unele din ele le-am amintit pe parcurs.
A: Mulţumim şi vă dorim tuturor celor de vârsta a treia sănătate şi speranţe împlinite! Întradevăr, omul sfinţeşte locul!
***
A: Şi acum, în prag de nouă sărbătoare, legând anul 2008 de 2003, anul semicentenarului instituţiei, sau de prezentul an 2013 ce înscrie în act oficial cei şaizeci de ani ai Casei pe care o conduceţi neobosit de douăzeci şi trei de ani, ce-aţi mai putea adăuga? Ştim că pensionarii au o revistă.
I.A.: Ne lăudăm că revista senectuţii este în acelaşi timp revista juventuţii. Problemele noastre sunt tratate optimist, cu aer cald, cu bucurie. Jalea ne-ar demobiliza. Seninul este în privirea şi acţiunea noastră. O dovedeşte publicaţia semestrială „ Vremea speranţei”, bine primită de cititorii noştri.
A: Felicitări. Şi alte noutăţi?
I.A.: Multe, foarte multe şi nu este laudă deşartă. Am crescut în vârstă în acelaşi timp cu CARP care este a doua casă a mea. Sunt în fiecare zi aici, în miezul lucrurilor, din activitate în activitate şi din experienţă în realizare. La vârsta a treia mă simt şi ne simţim capabili de noi împliniri. Le privim, ne mângâie inima şi ne adaugă strălucire ochilor Am întinerit, vă mai mărturiseam, nu doar strada Republicii, ci şi fosta stradă Ana Ipătescu. Şi atunci nu ne putem mândri că am câştigat lupta cu timpul?
A: Normal. Am constatat şi noi că intrarea de pe strada Ana Ipătescu se face print-o poartă de fier modernă iar în curte te întâmpină un ambient ca într-un mic parc englezesc, unde din covorul verde se ridică arbori ornamentali şi bradul argintiu, armonizându-se cu decorul modern al zidului înfrumuseţat de panourile cu decoraţie modernă din arhitectura citadină. Este o plăcere să-ţi încânţi ochiul cu exteriorul şi interiorul modern al unei case atât de întinerite. În planul de perspectivă ce adausuri mai faceţi?
I.A.: Muncim la foc continuu. Învăţăm şi de la alţii, facem schimburi de experienţă, ne mobilizăm activ în tot şi în toate. Ajutorul material fără cel moral nu e îndeajuns. Vom sărbători octogenarii şi nonagenarii. Le vom descreţi frunţile cu infuzie tinerească de artă şi carte, fără a neglija cerinţa de bază – sănătatea, asistenţa socială şi lupta pentru supravieţuire, acordând mici ajutoare celor aflaţi în suferinţă. Este o prioritate pentru noi.
Credem în speranţa de viaţă a vârstei a treia şi o sprijinim prin acţiunile noastre. Dar, pentru moment, suntem angajaţi plenar în pregătirea sărbătoririi celor şaizeci de ani ai Casei. Pe 12 septembrie lansăm monografia gândită cu Petrică Poiană, prezentăm plenului activitatea, primim oaspeţi, gândim în perspectiva anilor ce vin. Aportul nostru este necesar.
A: Felicitări pentru profesionalismul ce vă caracterizează. Este molipsitor! La mulţi ani, C.A.R.P. Fălticeni!
Dana Busuioc şi Sorin Gafencu
