Sentimentul geloziei constă într-o emoție durabilă și penibilă, de tonalitate subiectivă specifică – amară, înțepătoare – legată de suspiciunea privind obiectul iubit, rușinea asociată cu sentimentul de inferioritate, mânia și ura îndreptate către obiectul sau persoanele vizate. După Sigmund Freud, gelozia – ca și întristarea, ține de acele stări afective pe care, în unele privințe, le putem considera normale. În cazul în care ele lipsesc, avem de a face cu o puternică refulare a pulsiunilor inconștientului.
Psihanaliza împarte gelozia în trei grupe: gelozia normală, gelozia proiectivă și gelozia paranoidă.
Gelozia normală care se exprimă prin întristare, durere legată de credința că obiectul erotic este pierdut, precum și printr-o suferință narcisică. Mai cuprinde sentimente de ostilitate împotriva rivalilor, un anumit grad de autocritică prin care tinde să facă răspunzător propriul eu de pierderea iubirii.
Gelozia proiectivă, atât în cazul bărbaților cât și al femeilor, provine din manifestarea în viață a propriilor infidelități sau din imboldul spre infidelitate trăit anterior. În această situație, individul proiectează asupra celeilalte părți, căreia îi datorează fidelitatea, propriile sale porniri de infidelitate.
Un astfel de tip de gelozie are un caracter cvasiparanoid, ce ascunde în spatele său fanteziile inconștiente ale propriei sale infidelități gelozia paranoidă este cea mai gravă și ea rezultă din aspirațiile la infidelitate refulate, obiectele acestor fantazări fiind aceleași pentru ambele sexe.
Gelozia este rezultatul următoarelor trăsături de personalitate: neliniște trezită și întreținută de teamă, incapacitate de a putea întreține la partener sentimentul iubirii, impresia că este trădat în sentimentele sale, ideea de a fi respins de către partenerul său, impresia de obstacol al posesiunii partenerului, impresia unui sentiment de inferioritate, suspiciunea sau convingerea fermă a infidelității partenerului său de cuplu.
Separat de sentimentul de inferioritate, se mai notează în cazul persoanelor geloase și o nevoie nevrotică de a fi apreciat de ceilalți, o anumită trăsătură narcisică dominantă.
Ana Atodiresei
