În urmă cu 200 de ani, pe 10 septembrie 1814, Scarlat vodă Calimach emite un hrisov în baza căruia Teodor Mustaţă era obligat să-şi vândă moşia târgoveţilor deja instalaţi pe ea. Hrisovul prezintă o importanţă specială deoarece, în încheiere, domnitorul hotărăşte ca în Fălticeni să aibă loc anual patru iarmaroace: la Sf. Ilie, la Sf. Dumitru, la Sf. Gheorghe şi la Miezul Păresimii. Numele iarmaroc derivă din cuvântul german Jahrmarkt, adică târg anual. I s-a mai zis şi bâlci. Dintre aceste patru iarmaroace, Iarmarocul de la Sf. Ilie, din data de 20 iulie, a influenţat considerabil viaţa social-economică şi demografică a oraşului, faima lui răspândindu-se nu numai în tară, ci şi pe întregul continent european. Însemnările unor vizitatori din epocă, mărturiile şi amintirile perpetuate în timp, privind atmosfera, importanţa şi tranzacţiile comerciale derulate în zilele iarmarocului, reprezintă un motiv de mândrie pentru localnici. În anul 1844,de pildă,Dimitrie Rallet compara acest iarmaroc cu o scenă, pe care în atâta ameţitor vuiet, bătrânii îşi uită vârsta, văduvele jalea şi gospodarii treburile; în 1849, Vladimir Ghica aprecia că dupe cel de la Leipzig, (iarmarocul din Fălticeni-n.a.) este unul din cele mai însemnate bâlciuri ale Europei; iar George Melidon adăuga că, pentru români, iarmarocul reprezintă un al doilea Galaţi, portul de uscat al Moldovei şi unul din cele mai înfloritoare din Orient. Decenii la rând, cu acest prilej, au curs bogăţii şi râuri de bani, încât, precizează Ştefan S. Gorovei, Mihail vodă Sturdza a vrut să mute iarmarocul de la Fălticeni într-un târg aflat atunci la frontiera nordică a Moldovei, la Mihăileni; încercarea n-a reuşit din cauza opoziţiei negustorilor, aşa încât după trei ani iarmarocul fu întors Folticenilor.
Însemnări din monografia profesorului Vasile Nistoreasa – Fălticeni repere în timp, pag. 50-51.
