Fobia reprezintă o teamă excesivă şi persistentă faţă de o situaţie ori faţă de un obiect care, de regulă nu reprezintă nici un pericol. Cele mai cunoscute fobii sunt: acluofobie (teama de întuneric), acrofobie (teama de înălţimi,de vârfuri, de balcoane), acvafobie (teama de apă), agorafobie (teama de spaţii largi,de pieţe), arahnefobie (teama de păianjeni), batofobie (teama de adâncimi, de prăpăstii), cacorafobie (teama de eşec, de insucces, de nereuşită), claustrofobie (teama de spaţii închise, de camere mici, de lift), fasmofobie (teama de fantome), hadefobie (teama de întuneric), monofobie (teama de a fi singur), necrofobie (teama de morţi, de cadavre, de cimitir), psihofobie (teama de gânduri, de idei), sociofobie (teama de implicaţii sociale), tanatofobie (teama de moarte).
Simptomele incluse în fobie sunt următoarele: victima simte brusc o panică care persistă fără cauză, oroare, teroare într-o situaţie care nu reprezintă pericol; persoana recunoaşte că teama depăşeşte limitele normale; reacția fobică este automată, necontrolabilă, persistentă; pericole imaginare. Apar reacţii fizice de însoţire: palpitaţii cardiace, respiraţie superficială, tremur, transpiraţii,etc; persoana fuge de teama unor obiecte/situaţii. Precauţia de a le evita poate altera procesul de muncă, relaţiile cu cei din jur, şi necesită o consultaţie psihiatrică.
Gândul de a intra în contact cu obiectul, situaţia care generează fobia, poate produce anxietate anticipatorie. Persoanele fobice îşi pot depăşi problema astfel: renunţând la comportamentele de evitare (să se expună gradat, câte puţin la obiectul ori situaţia care îi produce teama); renunţând la comportamentul de asigurare (persoanele fobice stau încordate, mereu în gardă când au de a face cu stimulul care generează frica); învăţarea unei tehnici de relaxare (pentru reducerea simtomelor); învăţarea unor formule sugestive de autoîncurajare (pentru a creşte încrederea în forţele proprii și pentru a realiza mai uşor experienţe în sfera practică); modificarea convingerilor iraţionale şi înlocuirea acestora cu unele mai adaptative (este catastrofal – este neplăcut, insuportabil, însă nu este cel mai rău lucru posibil).
Dacă nici una din tehnicile enumerate mai sus nu dau randament cereţi ajutorul unui specialist care să vă măsoare comportamentul fobic cu ajutorul scalelor ierarhice gradate, a testelor de comportament, şi care, în funcție de rezultat, să vină cu soluţii viabile pentru rezolvarea problemei.
