Un mare cotidian din Capitală, într’un articol pe fond, discutând sărăcia din Țara noastră, atacă plaga românească: alcoolismul.
Se cheltuiesc, pe beție, 18 miliarde lei anual. Te apucă groaza. N’ar mai exista, să avem acești bani, ruini școlare, pământ paragină, copii rachitici, foame, sărăcie. În schimb avem: pușcării, spitale și case de nebuni, toate pline.
Și ceea ce e mai trist, județul nostru e pus în fruntea… infamiei. Un sat dela noi (nu-i spui numele) a cheltuit, pentru alcool, într’un an valoarea a 5000 Ha. Și ne mai plângem de foamete! E foame, pentru că e prea multă… sete. Și nu e de glumit. Crâșmele se înmulțesc îngrozitor. Sănii de bețivi lălăind, dau busna peste oameni. Zilele lucrătoare se schimbă în zile zile băutoare. Nu ajută propaganda preoților, numai teoretic făcută. Ne trebuiesc Case de Sfat și Cetire cu băuturi calde iarna, cu răcoritare – vara. Dar mai ales ni trebuie ceva: să nu se mai dea niciu un drept de crâșmă nou!
Aceasta, ca să nu mai fim rușinos înfierați cu epitetul de județ alcoolizat!
Editorial publicat în “Săptămâna”, 10 martie 1929, de Profesorul Virgil Tempeanu
Săptămâna – nr. 12 din 10 martie 1929
Rubrică realizată pentru „Cronica de Fălticeni” de Alex Săvescu
