În toamna amurgurilor…adio Maestre!
(Alexandru Săvescu – 31 octombrie 2005)
Ion Irimescu nu mai este. Au rămas mărturie trecerii prin această lume operele sale şi amintirile celor care îl vor pomeni de acum în vecii vecilor. Duminică 30 octombrie maestrul creator de frumos şi-a părăsit operele pentru a se întâlni cu creatorul divin.
În Cimitirul Oprişeni, sub piatra de marmură albă a mormântului, maestrul se odihneşte în liniştea binemeritată unei vieţi transcentenare, reîntâlnindu-şi soţia Eugenia şi părinţii Maria şi Petru. Sute de persoane, prieteni, artişti plastistici, mediul politic românesc, cu toţii i-au prezentat omagii marelui dispărut şi l-au condus pe drumul spre somnul veşnic.
În faţa muzeului, în cadrul adunării de doliu, asistenţa a ascultat mesajele de adio. Au luat cuvântul: preotul Gheorghe Brădăţanu – cu mesajul Arhiepiscopiei Sucevei, viceprimarul de Fălticeni – Sabin Ghilea cu mesajul administraţiei publice fălticenene, academicianul Alexandru Zub, ministrul Gheorghe Flutur – mesajul preşedinţiei şi al Guvernului României, Mihai Victcu – mesajul fostului preşedinte Ion Iliescu, pictorul Dan Hatmanu, secretarul de stat din Ministerul Culturii – Virgil Niţulescu, Prefectul de Suceava – Orest Onofrei, Subprefectul Alexandru Băişanu, Preşedintele CJ Suceava – Gavril Mîrza, criticii de artă Alexandru Cebuc şi Valentin Ciucă, comandantul Centrului de Instrucţie Jandarmi „Petru Rareş”.
Cortegiul funeral, deschis de călăreţi purtând drapelul României, a urmat pe ultimul drum traseul dintre Piaţa străjuită de statuia maestrului închinată scriitorului Mihail Sadoveanu şi Uliţa Rădăşenilor, strada pe care au locuit mari personalităţi ale culturii fălticenene. Chiar dacă la sfârşit de octombrie vremea a fost friguroasă şi posomorâtă, soarele de duminică i-a luminat celui dispărut, cu raze călduroase, drumul spre eternitate. Sicriul a fost purtat pe braţe de jandarmii fălticeneni care la momentul despărţirii sub faldurile drapelului de luptă al veteranilor fălticeneni au marcat momentul despărţirii cu salve de artilerie.
Flori pentru Maestru. Zilele în care trupul neînsufleţit al maestrului s-a aflat depus în Galeriile de Artă, pe care singur şi le-a amenajat în apropierea Muzeului ce-i poartă numele, au fost prilej reculegere. Au venit prieteni, au venit cunoscuţi, au venit oameni de pretutindeni, doar pentru a-i aduce un ultim omagiu, doar pentru a-i atinge, chiar şi aşa, reci, mîinile măiastre care au iscat atîtea minuni. Numărul coroanelor, s-a apropiat de vîrsta la care s-a stins din viaţă Ion Irimescu, fiecare dintre acestea fiind aduse în semn de regret pentru săvîrşirea maestrului din lumea aceasta. Prieteni (inclusiv fostul preşedinte Ion Iliescu), rude, parlamentari din judeţ şi din ţară, Consiliul Judeţean, primari, consilierii locali, instituţiile şcolare din municipiu, veteranii şi persoanele vîrstnice, Jandarmeria Suceava, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Poliţia Municipiului Fălticeni, Centrul de Instrucţie Jandarmi “Petru Rareş”, Ocolul Silvic Fălticeni sînt doar cîteva dintre persoanele şi instituţiile care au ţinut ca prin coroanele depuse la căpătîiul maestrului să îşi exprime regretul faţă de plecarea sa la Dumnezeu. I.P.S. Pimen a venit să-şi ia rămas bun de la dragul său prieten Ion Irimescu.
După amiaza zilei de sîmbătă a fost, aşa cum o cere rînduiala Bisericii Ortodoxe, cea de a doua seară a citirii Stîlpilor la căpătâiul lui Ion Irimescu. Părintele consilier Gheorghe Brădăţan a anunţat că va veni IPS Pimen Suceveanu, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţiului, şi bun prieten al maestrului pentru a oficia această slujbă. Toţi cei prezenţi la acea oră lîngă catafalcul artistului se aşteptau ca arhiereul să apară însoţit de alţi preoţi, dar nu a fost aşa. IPS Pimen a coborît în faţa Galeriei dintr-un camion. Venea de la sinistraţi, unde dusese ajutoare. Trist şi obosit, IPS Pimen părea un simplu călugăr, nicidecum un arhiereu. A intrat tăcut în Galerie şi, dintr-o pungă şi-a scos veştmintele. Apoi, cu lacrimi în ochi şi glasul gîtuit de emoţie a rostit rugăciunile care se cuveneau, isonul fiindu-i ţinut doar de părintele Gheorghe Brădăţan şi de artista de muzică populară Maria Tanasă, o apropiată a regretatului maestru. Doar cîteva voci au rostit odată cu arhiereul “Dumnezeu să-l ierte!”, însă clipele acelea au fost extrem de emoţionante. “Noi nu avem cuvinte pentru a vorbi îndeajuns despre faptele deosebite şi viaţa maestrului. Ce să reţinem şi ce să ne călăuzească să fie dragostea sa faţă de muncă, faţă de valorile spirituale şi culturale ale neamului românesc. Dragostea sa faţă de biserica neamului. Permanent s-a simţit român şi creştin, creştin ortodox. A prelucrat materia pe care a spiritualizat-o şi i-a dat, într-un fel, nemurire sau a încercat să o încarce cu valoare spirituală şi morală. Nu a fost un om materialist ci a avut conştiinţa că aici este un trecător, ca oricare om care trebuie să dea seama în faţa lui Dumnezeu. Am simţit că e un bun român şi creştin, un apostol al siritualităţii, al credinţei noastre strămoşeşti. Regret că mîine (n.a. – duminică, la înmormîntare) nu voi fi aici să-l petrec pe ultimul drum. Totuşi, îl port mereu în sufletul meu şi în rugăciunile mele”, a rostit IPS Pimen, la căpătîiul prietenului său, maestrul Ion Irimescu. Înainte de a se despărţi pe vecie de dragul maestru, IPS Pimen l-a binecuvîntat pentru călătoria spre lumea de dincolo, l-a sărutat pe frunte şi i-a mîngîiat mîinile rostind şoptit “mîini binecuvîntate”. A ieşit din Galerie la fel de tăcut cum a intrat, în urma sa plutind în aer doar vorbele de suflet cu care şi-a petrecut prietenul în acea ultimă seară a rămînerii între creaţiile sale iubite”.
“Soarta l-a despărţit ani buni de soţia sa şi iată că acum se reîntîlneşte cu Jeniţa, faţă de care aşa cum am surprins şi în cartea Cazabanii, şi-a cerut scuze cândva că trebuie să mai fie martor unor lucruri care se întâmplă pe pământ. Nu a fost o dorinţă egoistă. Să de-a Dumnezeu ca fălticenenii să-l pomenească veşnic.” ne-a declarat unul dintre apropiaţii celui dispărut, scriitorul Eugen Dimitriu.
Un mesaj de suflet a fost transmis din America de către Preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie Socială, fălticeneanul Eliot Sorel „Cu inima îndurerată am primit vestea încetării din viaţă a patriarhului culturii orăşelului meu natal, Maestrul Ion Irimescu. Slavă Domnului, Maestrul a fost binecuvântat cu o viaţă lungă, cu realizări excepţionale în domeniul sculpturii, de talie Europeană şi chiar mondială, care a influenţat multe generaţii de artişti din acest domeniu spre mândria Fălticenilor, a fălticenenilor şi a României. A fost un om deosebit, un adevărat fiu al Fălticenilor, a Moldovei şi a României, cu un spirit glumeţ, vioi, generos, plin de energie şi inspiraţie creativă, un bun prieten.Regret că nu sunt cu concetăţenii noştri la ceremonia înmormântării Maestrului la Cimitirul Oprişeni dar voi fi în spirit. Unul dintre gesturile noastre modeste de răsplătire şi recunoştinţă pentru toate cele frumoase obiecte de artă create de către iubitul nostru Maestru din Muzeul Ion Irimescu de la Fălticeni şi din alte părţi ale lumii, pentru omul deosebit care a fost Maestrul Ion Irimescu, cred că ar fi de rigoare să reînnoim eforturile noastre guvernamentale şi private de a iniţia în solidaritate demersurile necesare şi de a le încununa cu succes, obţinând binemeritata desemnare al acestui muzeu unic, de talie Europeană, un muzeu al Patrimoniului UNESCO, un adevărat diamant în coroana culturală şi artistică a României şi a Europei.” Mesaje de condoleanţe au mai transmis Patriuarhia Română, Comitetul de înfrăţire al localităţii Tavarnelle (Italia) prin preşedintele Rino Capezzuoli.
