Iniţiativa ridicării unui monument închinat jertfei grănicerilor pentru salvarea oraşului Fălticeni de la distrugere aparţine primarului de atunci, Octav Lovinescu. Din diferite motive aceasta nu a avut ecoul scontat. Ideea însă a dăinuit şi a fost preluată de către primarul oraşului Fălticeni, Vasile Ciurea, şi de către prefectul judeţului Suceava, Ioan Mazere.
În același asentiment era și un comitet format din 22 de personalităţi locale, dintre care îi amintim pe: comandantul garnizoanei, administratorul financiar – Petru Ioanescu, poliţistul oraşului, George G. Ghiţescu, generalul Neculcea C., locotenent-colonelul N. Gârlea, Octav Lovinescu, Ioan Tatos, profesorul Virgil Tempeanu, Gh. Papadopol, Ioan Giosanu, I. Dragoslav, Neculai Tolea, Adolf Bayer, Dimitrie Secară, Alexandru Cantacuzino – Paşcanu, N. Vaiselberg – doctor, Gh. Vârnav, Serafim Ionescu, Ioan Blându, Davidel Tatos şi Gheorghe Fira – învăţător din Hârtop, iar din 1929 profesor de muzică la liceu, şi avându-l ca membru activ pe locotenent-colonelul Becheanu Gheorghe, comandantul Regimentului 16 Dorobanţi din Fălticeni.
Ca urmare, a fost ridicat un monument în anul 1922, care reprezintă un grănicer la veghe, monumentul fiind opera sculptorului Theodor Burcă, din Bucureşti.
Ridicarea Monumentului Eroilor Regimentului 2 Grăniceri, dar şi a bustului Maiorului Ioan (opera sculptorului Francisc Tomatti, după un model oferit de către profesoara din Fălticeni Maria Alexandru Costescu – Mihăescu), a fost posibilă în principal prin subscripţie publică şi s-a ridicat, la finalizare, la suma totală de 168.444,65 lei.
Costurile doar pentru Monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri au fost în valoare de 130.000 de lei, în sumă incluzându-se şi costurile pentru turnarea fundaţiei.
Plata către sculptor s-a făcut în rate. Prima rată, de 30.000 de lei, a fost achitată începând cu luna noiembrie 1921. Este de remarcat faptul că suma colectată de Comitetul de iniţiativă pentru cele două obiective şi cea alocată de Primăria Fălticeni a fost de numai 90.000 de lei, diferenţa de aproximativ 80.000 de lei a fost donată de către Casa Administraţiei Bunurilor Regale, ca urmare a unor apeluri din partea generalului Constantin Neculcea şi a locotenent-colonelului Gârlea N. (fost primar al oraşului Fălticeni) către Regele Ferdinand I.
Prima variantă a monumentului pe care a propus-o sculptorul Theodor Burcă primarului în exerciţiu, locotenent – colonelul Gârlea N., la 23 aprilie 1921 avea următoarele caracteristici: înălţimea era de 4,75m, sub forma unui trunchi de piramidă bine aşezat pe soclu, cu 2 trepte, iar în vârful coloanei era postat un vultur care îşi ia zborul, în cioc ducând lanţuri sfărâmate cu care părea că fusese încătuşat.
Soclul urma a fi realizat din beton în formă de careu placat cu piatră şi amenajat în formă de bancă pe care se vor putea odihni călătorii aflaţi în trecere prin Fălticeni. Pe faţa şi spatele trunchiului de piramidă la mijloc urmau să fie fixate două plăci din bronz pe care, în basorelief, să fie sculptate episoade din timpul bătăliei. În partea superioară a trunchiului de piramidă pe faţa principală urmau să fie săpate numele eroilor căzuţi pe locul bătăliei, iar pe faţa opusă, numele membrilor Comitetului de iniţiativă.
Realizarea acestei variante a monumentului urma să se facă în deplină colaborare între sculptorul Theodor Burcă şi arhitectul Cercului Militar din Bucureşti, Ştefănescu. Preţul estimat al acestei prime variante era de aproximativ 95.000 de lei.
Proiectul a stârnit vii controverse, provocând un adevărat scandal, mai ales în şedinţa publică a Comitetului de iniţiativă din 27 mai 1921, când s-au format două tabere, prima, favorabilă proiectului, condusă de colonelul Rădulescu Dumitru, fostul comandant al Regimentului 2 Grăniceri şi, în acel moment, Director al Infanteriei şi prieten al sculptorului. Tabăra care se opunea proiectului îl avea în frunte pe publicistul şi scriitorul Ion Dragoslav (pseudonim al lui Ion Ivaciuc), care a catalogat monumentul propus ca fiind „necorespunzător esteticei şi artei cerute şi nu face cinste oraşului”.
Cel care a tranşat disputa printr-un compromis a fost generalul Neculcea Constantin, impunându-şi punctul de vedere şi anume că monumentul va fi realizat numai de către sculptorul Theodor Burcă, care va fi şi arhitectul lui, astfel făcându-se unele economii, iar acesta urmând să propună un nou monument deoarece cel în cauză nu întrunise unanimitate.
Sculptorul Theodor Burcă şi-a însuşit obiecţiile formulate, a făcut chiar şi o vizită scurtă la Fălticeni unde s-a întâlnit şi discutat cu membrii Comitetului de iniţiativă, a vizitat locul unde urma să fie amplasat monumentul, a renunţat la sprijinul arhitectului Ştefănescu şi a propus o a doua variantă de monument, mult mai simplă şi mai ieftină, respectiv o cruce din piatră în înălţime de 3,3 m ornată cu diferite elemente florale tradiţionale româneşti. Nici acest proiect nu a primit aviz unanim, dar toţi membrii l-au apreciat pozitiv, ca fiind mai potrivit decât primul.
Ilie Nuțu
