Mare pedagog și om de știiință, inițiatorul școlii ieșene de astronomie.
S-a născut la Fălticeni, în 15 mai 1898, în familia lui George Zarnischi Şiadbei, tânărul şef de gară, şi al Mariei din neamul Văsescu.
Această dată a nașterii este menționată de memorialistul Eugen Dimitriu în lucrarea “Dicționar al personalităților fălticenene”.
O placă de marmură amplasată pe fațada Gării din Fălticeni, localizează locul nașterii astronomului.
Absolvent al Gimnaziului „Alecu Donici”, în 1913, a urmat apoi liceul la Huși. După trecerea examenului de bacalaureat, în 1917, se înscrie la Universitatea din Iași, la secția matematică a Facultății de științe, unde se preda și curs de astronomie.
În 1919 este numit suplinitor la Observatorul Astronomic din Iași.
Pentru specializare în domeniul astronomiei și desăvârșirea studiilor a plecat la Paris. Între 1927-1929 a fost elevul marelui astronom H. Andoyer. A funționat ca astronom – stagiar la Observatorul din capitala Franței.
A studiat astrofizica teoretică și practică la Viena.
Reîntors în țară, a susținut doctoratul în științe matematice, cu specialitata Astronomie, la Universitatea din București.
În 1940 a fost numit conferențiar de astronomie la Facultatea de Științe din Iași.
Vintilă Șiadbei a publicat 26 de lucrări științifice și mai multe articole de popularizare. Lucrările sale se referă la meteori, comete, stele, la teoria mișcării meteorilor, teoria eclipselor de soare, calculul orbitelor definitive ale unor comete, la mișcările proprii ale stelelor, etc.
A luat parte la Simpozioane internaționale și a devenit membru activ al unor organizații astronomice internaționale. A fost și membru al Comitetului Național de Astronomie din București.
A murit pe 27 aprilie 1944, la București, în refugiu.
Sursa: Eugen Dimitriu, “Dicționar al personalităților fălticenene”.
