Personalități fălticenene. Pictorul Aurel Băeșu

S-a născut la 26 mai 1896, în Fălticeni.

După o existență scurtă și zbuciumată, s-a stins din viață la 24 august 1928, la Piatra Neamț.

A văzut lumina zilei într-o familie modestă, Aglaia și I.V. Băeșu – arhivar.

Urmează școala primară și gimnaziul “Alecu Donici”, în Fălticeni.

A plecat apoi la Școala de Belle Arte din Iași. La Salonul Oficial al școlii, în 1915, expune alături de colegii Adam Bălțatu și Mihai Onofrei. Tinerii au un succes uimitor, arta lor vădind limpezi semne de înnoire; lui Aurel Băeșu i se acordă din partea Academiei Române premiul I “Lecomte de Nouy” pentru desen (în valoare de 140 de lei).

Succesul se repetă și la Salonul din anul următor. Băeșu expune 74 de lucrări în care se dovedește un sensibil interpret al realității, cu deosebite calități de evocare lirică (priveliști de pe valea Siretului, așezări pitorești din Fălticeni, Dolhasca sau Borca, ș.a).

În anii primului Război Mondial intră în Școala Militară, petrecând mai multe luni pe front, alături de alți tineri artiști patrioți.

În 1918, Aurel Băeșu participă la Expoziția de pictură și sculptură a artiștilor mobilizați, deschisă la Școala de Belle Arte din Iași, alături de alți artiști cunoscuți: Dărăscu, Ștefan Dimitriu, Medrea, Ressu, Jalea ș.a.

Anul următor, Băeșu absolvă Școala din Iași și pleacă pentru trei ani în Italia, unde se înscrie la cursul liber de pictură al Academiei din Roma. Din nefericire, boala, căpătată în anii războiului îl obligă să schimbe adesea atelierul cu sanatoriul.

Întors în țară, în 1922, se stabilește la Piatra Neamț. În același an are prima expoziție personală, apreciată ca un real eveniment artistic. Este remarcat harul portretistic al pictorului, dar și sensibilitatea coloristică.

Din 1925 începe cea mai valoroasă perioadă de creație a pictorului, din nenorocire, atât de scurtă. Expune la toate saloanele oficiale și expozițiile Societății “Tinerimea artistică”.

În Primăvara anului 1928 prezintă 75 de lucrări la ultima sa expoziție personală, în sala Ileana de la “Cartea Românească”. Acum arta lui căpătase accente noi de autenticitate și profunzime, un lirism echilibrat, a cărui vigoare potența intensitatea emoției.

Interiorizarea, deosebit de bogată și nuanțată, imprimată portretelor și compozițiilor de gen – Sabin din Dorna, Maica stareță, Femei din Moldova, Grupul de fete de la Dorna, Pe prispă, etc. – îl recomandă pe Aurel Băeșu ca pe unul dintre cei mai înzestrați pictori ai momentului.

Creația lui Aurel Băeșu, marcată la început de influențe grigoresciene, a urmat o cale proprie, pe lina tradiției artei românești, câștigând în valoare cu fiecare nouă lucrare.

Pe 24 august 1928 artistul murea, în singurătate, la Piatra Neamț.

Sursa: “Cartea Fălticenilor de la A la Z”, Cătălin Ciolca, 2005.

Sursa foto: „Un album al viselor frumoase”, Eugen Dimitriu, 2009

Materialul video are la bază o prezentare realizată de regretații profesori Dan Baldazar și Adrian Cocârță, la începutul anilor 2000.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *