Pe data de 4 mai 1928 a murit prozatorul Ion Dragoslav.
“Moartea scriitorului Ion Dragoslav din Fălticeni
Nu pentru că mai toate gazetele din țară și foile din localitate au dat pagini prețioase despre I. Dragoslav – vom publica și noi dureroasa veste – ci, pentru a nu săvârși o lipsă de pietate și devotament, tăcând.
Corpul învățătoresc din meleagurile în care s-a trezit iubitul nostru Creangă al Fălticenilor cu amintirile-i frumoase ale iarmarocului de Sf. Ilie, cu Facerea lumii, ș’atâtea povești alese, se simțește în deplină îndatorire de a depune o larcimă mai mult pe mormântul încă proaspăt al aceluia plecat de veci dintre noi, ca un nedreptățit de soartă.
Fire de moldovean – blajină, cu inimă largă, scriitorul Dragoslav a iubit pe toată lumea până și pe dușmanii săi. Nu lua în samă nici o cîrtire. Nu trăia pentru dânsul. Trăia numai pentru scumpul său ideal căruia i se închinase.
Sărac născut, a trăit sărac, și a murit sărac. Cum s’ar fi putut să se abată și El de la legea la cari sunt condamnați toți muritorii ce nu lingușesc, nu se învîrt, nu se înclină – ci-și poartă nepăsători – până ce cad… crucea idealului lor visător.
Sufletul acestui ținut se împuținează cu el; izvorul literaturii noastre scade; pierdem un moldovean visător – un credincios în ideal cum puțini rămân.
Scriitorul Dragoslav moare în vârstă de 50 ani și a fost înmormântat la Fălticeni condus de prieteni și cunoscuții săi.”
Articol publicat pe 15 iunie 1928 de “Tribuna învățătorilor” din Fălticeni, în memoria scriitorului.
***
Fotografii publicate în cartea scriitorului Eugen Dimitriu – „Un album al viselor frumoase”, Editura „George Tofan”, 2009.
***
Într-o zi de 14 iunie, în anul 1875, s-a născut prozatorul Ion Dragoslav (Ion Ivanciuc, pe numele său adevărat).
A venit pe lume în Fălticeni, în familia Vasile și Domnica Sumanariu Ivanciuc.
La Gimnaziul Alecu Donici din Fălticeni i-a avut colegi pe Eugen Lovinescu și Mihail Sadoveanu.
A debutat ca scriitor în 1903, contribuția sa a fost acceptată de revista literară tradiționalistă, Sămănătorul.
La începutul secolului XX, a studiat Litere și Drept la Universitatea din București.
În acei ani, a publicat primele volume, colecția de poezii „Pe drumul pribegiei”, urmată de volumele de povestiri „Facerea lumii” și „La han la Trei ulcele”
Înainte de 1910, Ion Dragoslav a început să contribuie la revista Convorbiri Critice. Reușește să pătrundă în mediile literare și se afirmă ca „un nou Ion Creangă”, menționează Cătălin Ciolca în monografia „Cartea Fălticenilor de la A la Z”.
Foarte prolific, era prezent în majoritatea revistelor epocii sămănătoriste: Sămănătorul, Făt – Frumos, Luceafărul, Ramuri, Junimea literară, Viața literară și artistică, Convorbiri literare, Flacăra, Sburătorul, Universul literar, Viața literară și artistică.
Conform istoricului literar George Călinescu, a trăit o viață boemă la Fălticeni, unde a locuit în cea mai mare parte a vieții sale. Era un iubitor al vieții rustice, casa sa era departe de a putea fi considerată o dărăpănătură.
Dragoslav a călătorit frecvent în afara Fălticeniului cu o traistă plină de manuscrise, căutând alți scriitori și adresându-se lor cu apelativul „măi, frate-miu”.
Bibliografie: Facerea lumii (1908), La han la trei ulcele (1908), Fata popii (1909), Povestea copilăriei (1909), Novele (1910), Flori și povești (1911), Poovești de Crăciun (1914), Sărăcuțul, nvele și povești (1915), Nuvele și schițe (1921), Poveștile florilor, I, II (1913), Icoane vechi și noi (1924).