Când i-am propus profesorului Neculai Crețu, cu rugămintea pe buze și cu nădejdea în privire, să treacă pragul Clubului Copiilor Fălticeni și să poposească în mijlocul copiilor, măcar și pentru o fărâmă de zi, nu a ezitat nicio clipă.
Eu mi-am propus să aduc cât mai mulți oameni valoroși în mijlocul elevilor mai mici sau mai mari, oameni frumoși la chip și la suflet, mai ales datorită pasiunii în slujirea căreia au fost trimiși pe pământ, mai ales harului divin dublat de omenie, modestie și bunătate. Domnul Neculai Crețu, din Măliniul lui Labiș, este un astfel de om. Așa se face că, într-o zi de sfârșit de ianuarie prea grăbit și parcă fără popas, dumnealui a fost musafirul nostru de seamă.
Se spune că firile de artist se atrag, ori că niște fire nevăzute ale Universului înlesnesc întâlnirile în lumea aceasta telurică. Poate că aceasta este explicația faptului că micii artiști ai Cercului de muzică populară de la Clubul Copiilor Fălticeni l-au întâmpinat pe distinsul profesor cu zâmbetul lor inocent, cu inimioara plină de veselie. Desigur că, dascăl o viață întreagă, dumnealui a știut cum să-i cucerească, încă din primele momente. Am povestit despre instrumentele populare, am cântat, acompaniați de măiestria muzicianului care a format zeci, poate sute de alți muzicieni la Liceul de Arte din Suceava, ne-am prins în joc, musafirul nostru transpunându-se de această dată în lăutarul adevărat, din vatra satului.
În mod foarte bine gândit, pedagogic și cu dovada vie a experienței la catedră, dl prof. Neculai Crețu a prezentat copiilor clasificarea instrumentelor muzicale: instrumente de suflat (drâmbă, fluier, tilincă, caval, cimpoi, nai), instrumente de coarde (cu arcuș: vioară, viola, violoncel, contrabas; fără arcuș, ciupite: cobza, harpa; instrumente de coarde, lovite: pian, țambal) și instrumente de percuție (toba mică, toba mare).
Două ore au trecut pe negândite, nici pomeneală să fie vorba de plictiseală, din contră, copiii, foarte cuminți și foarte atenți, parcă vrăjiți, căutau să cuprindă cu mintea tot ce li se explica, iar ochii lor curioși căutau să vadă ce instrument minunat mai scoate profesorul din traistă. Căci da, dumnealui, în vreme ce explica, venea pe dată cu un exemplu concret. Astfel, a cântat în fața copiilor, public deloc de neglijat, din drâmbă, ocarină, fluier, tilincă, caval, nai, acordeon, fiind răsplătit cu cele mai sincere aplauze. Aplauze la scenă deschisă. Nimic regizat, nimic stabilit dinainte, ci totul foarte natural și firesc. Ziua s-a încheiat cu dulciurile pregătite pentru copii de dna Maria Crețu, și cu promisiunea unei noi întâlniri.
Să trăiți, domnule profesor, întru sănătate și bucurie! Cântecul să vă încununeze viața ca și până acum!
Foto eveniment – Marinel Dănilă
Descoperă mai multe la F.ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.