A încetat din viață doamna profesoară Sofica Butnaru, cadru didactic în catedra de limba latină a Colegiului Național “Nicu Gane” din Fălticeni. Profesoara Butnaru a dedicat o mare parte din viața sa formării și educării generațiilor de elevi, lăsând o amprentă de preț pe parcursul carierei sale.
O profesionistă desăvârșită, un mentor iubit și o sursă de inspirație pentru mulți. Colegii și foștii elevii îi vor păstra amintirea vie, iar catedra de limba latină va rămâne mereu marcată de pasiunea și devotamentul său.
Transmitem sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care au avut privilegiul de a o cunoaște și aprecia.
Mesaje de condoleanțe în mediul online:
Tristă întâmplare. La mijloc de Făurar, iar s-au rărit rândurile dascălilor de la ”Nicu Gane”. A plecat un om adevărat Tu, urmașa Doamnei Cornelia Ante. De la tine am învățat multe: Cato, Ne discere cessa (nu înceta să înveți). Din carte și din viață.
Ai urmat la UAIC latinia, ca un omagiu pentru familia ta de italieni stabiliți prin jocul sorții pe aceste meleaguri. Maria, mama ta, parcă o văd acum, era descendentă a unui neam vrednic, cu blazon, din partea de nord a Italiei. Când s-au mai stabilizat vremurile, ați fost și au venit rudele mândre că ați păstrat cu respect blazonul aflat pe peretele apartamentului tău. În numele acestui blazon, ai pus umărul în Societatea italienilor de pretutindeni ca prezență vie cu participări la simpozioane, la schimburi prin delegații, ca mandatară a spiritului româno-italian. Ai făcut intervenții, ai participat la sesiuni științifice și dezbateri, ai dat pata de culoare necesară.
Ne-am fost alături de-a lungul unei cariere profesionale frumoase și fructuoase, cu luminișuri și împliniri. Înainte de 40 de ani ai rămas singură să crești cei doi copii care în timp ți-au adus atâtea satisfacții: Antoneta, doctor în științe medicale și Hris, Director Stat Major al Forțelor Navale. Și nepoatele: Ștefania, Emilia, Ștefana și nepotul Tudor ce nu se despărțea de tine în jocurile copilăriei. De nepoate, vorbeai totdeauna cu nesfârșită satisfacție. De elevi și foști elevi, asemenea. Elocvența și elocința latinului s-au împlinit în tine. Găseai momentul oportun să plasezi fără ostentație un dicton. Cine are de auzit să audă! Și mulți cătau spre izvoare! Și le aplicau vieții.
Cultivată, protocolară, lucidă, cu ironie fină, citeai omul și-i intuiai devenirea. Adesea, prin zâmbet și tăceri. Profesor și deopotrivă om care a avut puterea de a înfrunta loviturile vieții. Doamnă, femeie și mamă, sfătuitoare și prietenă, cu respect pentru spirit, te delectai în ultimii ani recitind și citând din marea literatură latină. Achiziționai ediții noi din clasicii antici pentru nepoți. Trăiai în biblioteca ca într-o bibliotecă. Citai cu modestie. Iubeai școala și școlile, nu doar cea din Fălticeni. Multe generații s-au bucurat de slujirea ta caldă și în anii de pensie.
Ultimele luni le consideram ca o pauză pentru mersul mai departe. Nu bănuiam. Nu te plângeai. Erai egală cu sinele tău. Taciturnă. Răbdătoare. Discretă. Și iată: Acta est fabula (piesa a fost jucată). Sic vita est (asta e viața). Și moartea.
Audi, vidi, sile (ascultă, privește și taci)!
Luceat lux vestra (lasă lumina să te lumineze)!
Fiat lux (Să fie lumină)!
În saecula saeculorum!
Colegii de catedră alături de care ai lucrat în perioada gănistă își exprimă regretul, subsemnând:
Ana Dascălu, Doina Cozma, Magda Vultur, familia Sturzu, familia Arteni, Mihaela Dascălu, Niculina Vlaicu, Axinia Niță, Ioan Bența, Ion Diaconescu, Costel Văleanu, Marilena Dăscălescu-Diaconița, Argentina Coman, Aglăița Lungu, Viorica Ostafi, Iulia Pricop și Mioara Gafencu.
Cald omagiu și de la actualul colectiv didactic al Colegiului ”Nicu Gane” ce-ți păstrează o frumoasă amintire.
Drum spre lumină!
(Mioara Gafencu)
„Gând de rămas bun…
Profesoara de Latină, dascăl al Colegiului Național „Nicu Gane”, doamna Sofica Butnaru, „a ales” astăzi să plece la Domnul.
Omul, dascălul care nu ne-a predat doar latină, ci un fel anume de a fi, iar cei care i-au fost elevi și mie colegi, cu siguranță își amintesc cum, cu discreție și eleganță, cu un intelect și un bagaj de lectură de invidiat, ne-a dat la un moment dat, să fi fost prin clasa a XI-a, o lecție – unul dintre colegi își scăpase stiloul. I-a spus, zâmbind, să-și ridice „arma” pentru că, pentru cei care folosesc consecvent stiloul, el poate deveni o armă, metaforic vorbind evident. Extinzând ideea, întorcându-mă la vorbele dumneaei, m-am gândit de mai multe ori cu trecerea timpului, la puterea scrisului. Și avea dreptate…
Domnul s-o primească la El!”
(Cristina Bărăscu)
„Zi de doliu în cartierul nostru, în blocul nostru !
A plecat dintre noi o mamă devotată, o profesoară excepțională, o bunică implicată, o vecină discretă și bună, un suflet nobil, Sofica Butnaru !
Dumnezeu s-o ierte și să o așeze în pacea și lumina raiului!
(Firicel Popescu)
Dumnezeu să o odihnească în pace și Lumină neînserată, în ceata celor aleși care au înmulțit talanții binelui, frumosului și adevărului!
Doamna Profesoară Sofica Butnaru a slujit Literele clasice exemplar, fără să ridice vocea și fără să adreseze elevilor critici, impunându-se prin noblețe sufletească și cultură remarcabilă!
Fie-vă drumul veșniciei lin și neuitată memoria, iubită Doamnă Profesoară!
(Eleonora Bulboacă)
Descoperă mai multe la F.ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.