Într-o școală mică de lângă Fălticeni, ultimele zile ale anului școlar au fost tulburate de o scenă care n-ar mai avea ce căuta în școala secolului XXI. O profesoară a fost filmată în timp ce pălmuia un elev și îl alunga din clasă. Un episod care a ajuns rapid în presă, iar apoi pe masa Inspectoratului Școlar, cu toate reflexele unei societăți care încearcă, nu fără dificultăți, să impună reguli ferme în fața unor gesturi care, odinioară, treceau drept „firești”.
Ca fost elev al anilor ’80, știu prea bine ce înseamnă palma profesorului. Nu o condamnare, nu o excepție. Ci un gest aproape banal, tolerat de toată lumea: profesori, părinți, directori. Palma era considerată corectivă, un soi de tratament de urgență pentru „obrăznicie” sau „lipsă de respect”. Îmi amintesc bine: orice protest era inutil. Profesorul avea mereu dreptate, pentru că așa era sistemul construit. Autoritatea nu se baza întotdeauna pe dialog.
Astăzi, regulile s-au schimbat. Sau ar trebui să se fi schimbat. Avem legi care apără drepturile copilului, norme care interzic orice formă de violență fizică sau verbală în școală. Teoretic, profesorul nu mai e un paznic cu rigla în mână, ci un ghid, un mentor. Practic, însă, unele reflexe sunt greu de dezrădăcinat. Cazul din aceste zile e dovada vie că între intențiile reformei și realitatea din teren e încă o prăpastie greu de trecut.
Nu încerc să justific gestul. Dar îl înțeleg ca simptom. Simptom al unei presiuni crescânde pe umerii profesorilor, care se simt singuri în fața unor clase tot mai agitate și a unui sistem tot mai birocratic. Simptom al unei generații de cadre didactice care n-a fost formată pentru a gestiona conflictele emoțional. Simptom, poate, al unei societăți care cere rezultate, dar uită să investească în oameni – mai ales în cei care trebuie să modeleze alte generații.
Dar mai presus de toate, e un semnal de alarmă. Palma, oricât de „mică” ar fi, rămâne o ruptură gravă în încrederea dintre elev și profesor. Iar o școală care nu oferă siguranță nu mai e un loc de învățare, ci de evitare.
Profesorii se simt uneori lipsiți de mijloace pentru a gestiona situații tensionate, iar societatea nu mai acceptă niciun fel de abatere comportamentală din partea lor. Însă, tocmai în acest context, e nevoie mai mult ca oricând de formare profesională solidă, de sprijin instituțional real și de un cadru clar care să apere demnitatea tuturor – elevi și profesori deopotrivă.
Descoperă mai multe la F.ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.