Concediul pentru creșterea copilului reprezintă unul dintre cele mai importante drepturi de care pot beneficia părinții salariați din România, fiind reglementat prin OUG nr. 111/2010. Acesta poate fi solicitat până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sau, în cazul copiilor cu dizabilități, până la trei ani, perioadă în care părintele primește o indemnizație lunară stabilită în funcție de veniturile realizate anterior.
Pentru a beneficia de concediu și indemnizație, este necesar ca solicitantul să fi realizat, în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, cel puțin 12 luni de venituri supuse impozitului. Legea permite ca aceste luni să fie completate și cu anumite perioade asimilate, precum șomajul, concediile medicale, concediul de acomodare sau intervalele de studii, în condițiile prevăzute de actul normativ.
Concediul poate fi solicitat de oricare dintre părinți, însă legislația impune o regulă clară atunci când ambii sunt eligibili. Două luni din durata totală a concediului sunt rezervate părintelui care nu a solicitat inițial acest drept. Dacă acesta nu își exercită opțiunea, perioada nu poate fi transferată celuilalt părinte, ceea ce duce automat la reducerea duratei totale a concediului și a indemnizației. Într-o astfel de situație, părintele aflat deja în concediu poate alege fie să revină la muncă, fie să intre în concediu fără plată pentru perioada pierdută.
Indemnizația lunară pentru creșterea copilului este calculată la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii. Cuantumul acesteia nu poate fi mai mic de 1.650 de lei și nu poate depăși plafonul de 8.500 de lei brut. În cazul nașterilor multiple, indemnizația se majorează cu 50% pentru fiecare copil începând cu al doilea, fără ca majorarea să fie mai mică decât valoarea minimă stabilită de lege.
Un aspect important îl reprezintă luarea în calcul a veniturilor obținute în alte state membre ale Uniunii Europene. Atunci când perioadele de activitate nu se suprapun, acestea pot fi valorificate la stabilirea dreptului, în conformitate cu regulamentele europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Începând cu 1 august 2025, indemnizația pentru creșterea copilului este supusă unei contribuții de 10% la asigurările sociale de sănătate, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 141/2025. Această modificare legislativă influențează direct suma netă încasată de părinții aflați în concediu.
Dreptul la indemnizație poate înceta înainte de termen în situația în care beneficiarul obține venituri supuse impozitului, însă legea prevede și o serie de excepții. Sunt permise anumite venituri ocazionale sau limitate ca valoare, precum primele acordate de angajator sau indemnizațiile obținute din exercitarea unui mandat de ales local, fără ca plata indemnizației să fie suspendată. De asemenea, veniturile obținute din activități desfășurate efectiv sunt acceptate în limita unui plafon anual.
Pe durata concediului, părintele are dreptul să solicite recalcularea indemnizației, dacă apar modificări ale veniturilor luate inițial în considerare. Recalcularea se face pe baza documentelor justificative și poate conduce atât la majorarea, cât și la diminuarea sumei, diferențele fiind acordate sau recuperate retroactiv, după caz.
Pentru obținerea concediului și indemnizației, dosarul trebuie depus la agenția teritorială de plăți și inspecție socială în termen de 60 de zile lucrătoare de la finalizarea concediului de maternitate. Cererile sunt soluționate în termenul legal, iar beneficiarul are obligația de a anunța autoritățile în cazul apariției unor modificări care pot influența dreptul acordat.
Legislația prevede, totodată, protecția locului de muncă pentru părinții aflați în concediu pentru creșterea copilului sau care beneficiază de stimulentul de inserție, concedierea fiind interzisă, cu excepția situațiilor de reorganizare judiciară sau faliment.
Descoperă mai multe la FOnline
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.