Ziua Tricolorului. Povestea drapelului care unește istoria și identitatea românilor

Sunt păreri care afirmă că Tricolorul românesc ar fi un stindard care îl imită pe cel al Franței și că în mijloc, culoarea galben simbolizează un metal prețios, de regulă aurul. Însă cercetătorii afirmă că cele trei culori (tri-color), roșu, galben și albastru erau întâlnite și pe diplomele emise de însuși Mihai Viteazul, dar și pe scuturi și drapelele de luptă.

Odiseea Tricolorului românesc este îndelungată și foarte interesantă, fiecare domnitor, epocă sau eveniment istoric de cotitură în viața poporului român punându-și amprenta asupra ,,înfățișării” Tricolorului, acesta, fie având cele trei benzi dispuse orizontal, vertical și de diferite dimensiuni, fie având în mijloc stema reprezentativă a unei perioade.

Tricolorul a avut mai multe etape de afirmare, dacă putem spune așa: 14 iunie 1848,   1 iulie 1866, 27 decembrie 1989. Este demn de menționat și faptul că la un moment dat se regăsea în centru culoarea albă în locul celei galbene. De asemenea, ordinea dispunerii celor trei culori a trecut prin diferite variante, mai ales în ceea ce privește roșul și albastrul.

Drapelul Republicii Socialiste Române, pe care l-am ținut în mâini mulți dintre noi, prezenta o stemă în centrul culorii galben. Ne amintim, de asemenea, de drapelul cu gaură în mijloc din timpul Revoluției din 1989, stema fiind îndepărtată prin decupare de către revoluționari. Despre Tricolorul zilelor noastre putem menționa faptul că proporțiile sale, cât și nuanțele culorilor au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994. Drapelul de astăzi al României are benzile dispuse vertical, de lățime egală, fără stemă în centru, culoarea albastru afându-se spre hampă (lance).

Tricolorul, simbol al poporului român, a fost adoptat și ca drapel de luptă în vremea lui Al. D. Ghica în anul 1834. Cele trei culori, fiecare cu o simbolistică aparte. Astfel, Tricolorul putea fi tradus ca o emblemă pentru Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) și Frăție, Fraternitate (roșul sângelui), mai ales în timpul Revoluției franceze din 1848. Iarăși ne ducem cu gândul la Liberte, Egalite, Fraternite.

Tot în ceea ce privește culorile întâlnite pe steagul tricolor, trebuie să spunem că au fost alese anumite nuanțe: albastru cobalt, galben crom, roșu vermion. Nu în ultimul rând, fiecare zonă a României era reprezentată de o culoare: galben – Țara Românească, roșu – Moldova, albastru – Tansilvania. Unirea celor trei culori într-un singur steag tricolor era oglinda Unirii Principatelor Române. Drept urmare, la 22 iunie 1861, domnitorul Al. I. Cuza a decretat Tricolorul ca fiind ,,drapelul civic oficial al Principatelor Unite”.

De ceva vreme am primit în dar cartea în trei volume semnată de dl Ion Drăgușanul, ,,Bucovina, în mărturii necunoscute’’, Ed. Mușatinii, Suceava, 2018, o carte-document în toată puterea cuvântului, cu multe date istorice interesante referitoare la Bucovina, după cum ne dezvăluie autorul încă de la început, prin titlul ales. Toate cele trei volume merită să stea la loc de cinste în orice bibliotecă personală sau publică. Mă voi opri astăzi asupra paginilor care fac referire la Tricolorul românesc, deoarece în data de 26 iunie, an de an, sărbătorim stindardul, pentru care mulți au murit.

De ce roșu-galben-albastru, și cum s-a ajuns ca astăzi noi să cunoaștem aceste culori ca fiind unite pe steagul nostru? Dl Ion Drăgușanul mărturisește în paginile primului volum al cărții amintite cum că în 1848 ,,românii ardeleni aveau o flamură proprie’’. Fiecare zonă istorică a României avea un steag propriu.

Există dovezi care afirmă faptul că la Marea Adunare de la Blaj din mai 1848, culorile de pe steagurile purtate de patrioții prezenți erau vânăt, alb și roșu (p. 336), culori regăsite și pe îmbrăcămintea oamenilor. Steagul Austriei era bicolor, în negru și galben, de aceea, studenții români care își desăvârșeau studiile la Viena, tineri intelectuali înflăcărați și puși pe fapte istorice mari, din simpatie pentru țara care îi găzduia, dar și ca un protest subtil împotriva maghiarilor (care aveau steagul tricolor roșu-alb-verde), schimbă culoarea albă de pe tricolorul românesc, în galben.

Bucovina a fost o regiune care mereu a născut minți ascuțite ce au slujit idealurile de libertate ale țării și inimi care au bătut pentru un viitor mai însorit pentru generațiile care urmau să vină. Despre Bucovina domnul Ion Drăgușanul ne face cunoscut faptul că aici a luat, de fapt, naștere Tricolorul pe care îl știm cu toții: roșu-galben-albastru (vânăt). De reținut această afirmație a neobositului domn Ion Drăgușanul.

Prin unirea flamurii bicolore albastru-roșu a Bucovinei cu steagul bicolor negru-galben al Austriei, s-a născut tricolorul roșu-galben-albastru. Steagul roșu-galben-albastru a fost adoptat imediat de către Societatea ,,Arboroasa’’, cât și de Societatea Academică ,,Junimea’’, lucruri deloc minore, drept dovadă că intelectualii timpului, bărbați de un mare curaj, au luptat prin toate mijloacele pentru împlinirea unui vis. Deloc de neglijat este și poziția pe care o ia talentatul Ciprian Porumbescu de la Stupca prin compunerea piesei muzicale ,,Tricolorul’’, cântec patriotic ce avea să devină un adevărat imn al tuturor românilor, lucru ce s-a și întâmplat oficial mai târziu. Tricolorul lui Ciprian Porumbescu a devenit imnul Republicii Socialiste România. Ca să nu mai pomenim de faptul că toți studenții români purtau cu fală acest tricolor, conștienți că fapta lor îi putea costa foarte scump.

Anul 1859 aduce cu sine, datorită strategiilor oamenilor de stat, unirea Moldovei cu Țara Românească sub Al. Ioan Cuza, deci, după cum era și firesc, și unirea celor două stindarde ale celor două provincii: Moldova (albastru-roșu, cu marca zimbrului) și Țara Românească (galben-roșu, cu marca vulturul ținând o cruce în cioc). Astfel, se întărește hotărârea ca steagul nostru tricolor să fie roșu-galben-albastru. Tricolorul roșu-galben-albastru a fost ridicat și pe redutele din Războiul de Independență de la 1877. Tricolorul roșu-galben-albastru a fost purtat cu bucurie de către români și la proclamarea Regatului România în anul de la Dumnezeu 1881. După cum vedem, nimic nu este întâmplător și fiecare lucru își are o istorie a sa proprie.

În fiecare an sărbătorim cu emoție Ziua Tricolorului în data de 26 iunie, și ne gândim la înaintașii noștri care și-au dat viața pentru a-l înfinge în redute și pentru ca și astăzi să putem rosti:

,,Trei culori cunosc pe lume

Amintind de-un brav popor.’’