Bullyingul, dependențele, relația dintre piele și emoții și anxietatea au fost subiectele celei de-a doua ediții a conferinței naționale „Emoții în oglindă”, organizată sâmbătă, 14 noiembrie, la Fălticeni. Specialiști din domeniul psihoterapiei și medicinei au discutat despre problemele cu care se confruntă adolescenții, dar și despre rolul familiei, al școlii și al comunității în prevenirea și gestionarea acestora.
Evenimentul a fost organizat de Colegiul Național „Nicu Gane”, în colaborare cu Cabinetul de Medicină Școlară și Psihoterapie Fălticeni, coordonarea revenindu-i prof. dr. Luminița Corbu, director adjunct al colegiului.
Conferința a continuat demersul început anul trecut, pornind de la o întrebare esențială: cât de bine ne înțelegem propriile emoții și cât de bine le înțelegem pe ale celor din jur? În deschiderea evenimentului, Luminița Corbu a subliniat că emoțiile influențează deciziile, relațiile și felul în care învățăm, iar discuția despre ele trebuie să fie una deschisă și permanentă.
Lucrările au fost moderate de dr. Miruna Lovinescu, medic psihoterapeut integrativ și consilier de orientare în carieră, care a propus ca numitor comun al celor patru intervenții grija față de ceilalți, înțelegerea suferinței și dorința de a ajuta cu bunătate.
La eveniment au participat reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Suceava, ai Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, ai Jandarmeriei și ai unităților de învățământ din Fălticeni și din alte localități. Organizatorii au beneficiat de sprijinul Primăriei Municipiului Fălticeni, al Universității „Ștefan cel Mare”, al Inspectoratului Școlar Județean Suceava și al partenerilor și sponsorilor care au susținut desfășurarea conferinței.
Bullyingul nu este o glumă: efectele cuvintelor care rănesc
Prima prezentare, susținută de psihoterapeutele Cosmina Cucu și Irina Crețu, a abordat fenomenul bullyingului și al cyberbullyingului din perspectiva victimei, a agresorului și a martorilor.
Cele două specialiste au explicat că granița dintre o glumă și bullying este dată, printre altele, de libertatea fiecăruia de a spune „stop”. Atunci când un comportament agresiv se repetă sau există riscul repetării și se manifestă un dezechilibru de putere între cei implicați, situația nu mai poate fi tratată ca o simplă tachinare.
Un exemplu prezentat a fost cel al unui elev căruia colegii îi atribuie o poreclă legată de aspectul fizic. La început, acesta râde împreună cu ceilalți pentru a nu-și arăta disconfortul, însă gluma se extinde ulterior în grupurile de comunicare ale clasei, unde apar fotografii modificate și comentarii jignitoare. Chiar și atunci când elevul cere oprirea comportamentului, reacția celorlalți poate fi aceea de a-i minimaliza suferința.
În adolescență, perioada în care identitatea și nevoia de apartenență sunt în plină formare, asemenea experiențe pot avea efecte care depășesc momentul agresiunii. O critică repetată la adresa unei persoane poate ajunge să fie interiorizată, transformându-se în autocritică, rușine, teamă de ridiculizare și retragere socială.
Prezentarea a evidențiat și rolul grupului. Într-o situație de bullying nu există doar agresor și victimă, ci și susținători, martori pasivi și persoane care aleg să apere colegul vizat. Râsul, redistribuirea unui conținut jignitor sau simpla tăcere pot amplifica sentimentul de respingere al victimei.
În mediul online, fenomenul capătă dimensiuni suplimentare: conținutul poate ajunge rapid la un public extins, capturile de ecran păstrează urmele agresiunii chiar și după ștergerea postării, iar comunicarea la distanță poate diminua empatia. Au fost amintite inclusiv imaginile trucate cu ajutorul inteligenței artificiale.
Un mesaj important al celor două psihoterapeute a fost adresat martorilor: sprijinul nu presupune întotdeauna o confruntare directă cu agresorul. Un adolescent poate refuza să distribuie conținutul jignitor, poate evita să râdă, poate transmite victimei un mesaj de încurajare sau poate solicita ajutorul unui adult de încredere.
Părinții și profesorii au, la rândul lor, un rol esențial. În locul minimalizării suferinței sau al reacțiilor punitive, adolescenții au nevoie să fie ascultați și sprijiniți. În situațiile grave, precum amenințările, șantajul sau distribuirea de conținut intim, este importantă păstrarea dovezilor și implicarea școlii și a autorităților.
Adicțiile în adolescență: aceeași durere, trăită diferit de părinți și copii
A doua intervenție a fost susținută de dr. Mihaela Coman, medic de familie și medic școlar, care a abordat dependențele pornind de la perspectiva celor afectați: părinții și copiii.
Adolescența este o etapă de dezvoltare marcată de schimbări, căutarea identității, nevoia de apartenență și dorința de autonomie. Potrivit prezentării, această perioadă nu trebuie privită în sine ca o problemă de comportament, ci ca o etapă vulnerabilă, care are nevoie de limite clare și de relații sigure.
O dependență nu apare întotdeauna dintr-un singur motiv sau într-un moment precis. Curiozitatea, presiunea grupului, stresul și dorința de a evada dintr-o situație dificilă pot contribui la apariția unor comportamente care, prin repetare și accesibilitate, ajung să fie tot mai greu de controlat.
Printre comportamentele cu potențial adictiv discutate s-au numărat consumul de alcool și tutun, utilizarea țigărilor electronice, jocurile de noroc, pariurile, rețelele sociale, jocurile video și utilizarea excesivă a internetului. Au fost menționate și percepțiile greșite ale unor adolescenți care consideră că vapatul este lipsit de riscuri.
Un punct central al prezentării a fost diferența dintre felul în care părintele și adolescentul trăiesc aceeași situație. Părintele poate resimți teamă, vinovăție, rușine, furie sau neputință, întrebându-se unde a greșit. Adolescentul poate simți singurătate, confuzie, revoltă, rușine și teama de a-și dezamăgi familia, ceea ce îl poate face să evite să ceară ajutor.
Printre semnalele care ar trebui să atragă atenția adulților au fost enumerate izolarea, distanțarea față de familie și prieteni, evitarea discuțiilor, răspunsurile tot mai scurte și conflictele frecvente. Aceste manifestări nu reprezintă automat un diagnostic, însă schimbările de comportament trebuie observate și abordate printr-un dialog calm.
Mesajul adresat părinților a fost acela că sprijinul eficient presupune atât apropiere emoțională, cât și reguli clare și consecvente. Etichetările, umilirea, critica permanentă și pedepsele excesive nu ajută la reconstruirea încrederii. În schimb, prezența, ascultarea și disponibilitatea de a căuta împreună soluții pot contribui la refacerea relației.
Prevenția presupune colaborarea dintre familie, școală și specialiști. Medicul de familie, psihologul, psihiatrul și serviciile specializate pot oferi sprijin, iar în situațiile de pericol imediat, precum intoxicațiile severe sau pierderea stării de conștiență, este necesară apelarea serviciului de urgență 112.
Unul dintre mesajele cele mai puternice ale prezentării a sintetizat această perspectivă: „Dincolo de o adicție există un copil. Nu trebuie să pierdem copilul în timp ce încercăm să învingem adicția.”
Pielea, oglinda emoțiilor și a stării de sănătate
Legătura dintre emoții, sănătatea pielii și imaginea de sine a fost tema prezentării susținute de asist. univ. dr. Delia Turcov, de la Departamentul de Științe Biomedicale al Facultății de Bioinginerie Medicală din cadrul UMF Iași.
Pornind de la ideea că pielea este un organ care reflectă starea organismului, invitata a explicat relația permanentă dintre creier și piele. În perioadele de stres, organismul eliberează hormoni precum adrenalina și cortizolul, iar efectele pot deveni vizibile și la nivelul pielii. Acneea, rozaceea sau dermatita seboreică se pot agrava în perioadele de oboseală și tensiune, întreținând un cerc vicios în care afecțiunea dermatologică generează, la rândul ei, stres suplimentar.
O atenție deosebită a fost acordată acneei în adolescență. Potrivit datelor prezentate de Delia Turcov, aproximativ 85% dintre persoanele cu vârste între 12 și 25 de ani se confruntă cu o formă de acnee. Dincolo de manifestările fizice, formele severe pot avea un impact psihologic important, motiv pentru care suferința adolescenților nu trebuie minimalizată. Sprijinul familiei și consultul de specialitate, atât dermatologic, cât și psihologic atunci când este necesar, pot face diferența.
Un alt subiect abordat a fost influența rețelelor sociale asupra imaginii corporale. Fotografiile filtrate și imaginile editate creează standarde nerealiste, în condițiile în care, așa cum a subliniat invitata, nu există în realitate un ten fără pori sau o piele perfectă. Intervențiile estetice excesive pot ajunge să creeze un aspect nenatural, iar în situațiile în care apar probleme legate de percepția propriului corp este importantă colaborarea dintre dermatolog și specialiștii în sănătate mintală.
Prezentarea a inclus și recomandări practice privind îngrijirea pielii: curățarea fără agresarea barierei protectoare, hidratarea adaptată nevoilor tenului și protecția solară. Au fost explicate diferențele dintre pielea uscată și cea deshidratată, importanța microbiomului cutanat și rolul produselor dermatocosmetice potrivite.
Mesajul adresat adolescenților și părinților a fost acela că îngrijirea pielii trebuie să pornească de la nevoile reale ale fiecărei persoane, nu de la standardele artificiale promovate online. Iar atunci când apar probleme, consultul dermatologic nu trebuie amânat până la agravarea lor.
Anxietatea: când mecanismul de protecție începe să ne limiteze viața
Ultima prezentare a fost susținută de dr. Miruna Lovinescu, psihoterapeut integrativ și consilier de orientare în carieră, care a discutat despre anxietate, de la emoțiile firești asociate unor situații precum examenele sau vorbitul în public până la manifestările care pot afecta funcționarea de zi cu zi.
Anxietatea nu este, în sine, un dușman, ci un mecanism natural de protecție, menit să ne ajute să anticipăm pericolele. Dificultățile apar atunci când acest mecanism devine disproporționat de sensibil, rămâne activ permanent și începe să dicteze deciziile și comportamentul.
În prezentare au fost descrise patru niveluri ale anxietății: etapa de adaptare, în care emoția mobilizează și ajută la pregătire; anxietatea crescută, când grijile încep să consume resursele persoanei; anxietatea persistentă și invalidantă, care afectează somnul, relațiile și performanța; și tulburările de anxietate, situații în care suferința poate impune intervenție de specialitate.
Un rol important în apariția și întreținerea anxietății îl au familia, școala, experiențele de viață și mediul social, inclusiv cel digital. Dr. Miruna Lovinescu a atras atenția asupra presiunii pe care o pot genera perfecționismul, comparațiile, teama de eșec și controlul permanent exercitat de adulți.
În mediul școlar, o notă mai mică nu ar trebui transformată într-o etichetă pusă asupra elevului. Nota reflectă un nivel de pregătire la un anumit moment, nu valoarea unei persoane. În același timp, adolescenții au nevoie de spațiu pentru a învăța să gestioneze greșelile, respingerile și dificultățile firești ale vieții.
Prezentarea a explicat și legătura dintre gânduri, emoții și reacțiile fizice. Într-un exemplu legat de anxietatea dinaintea unui test, palpitațiile pot declanșa gândul că se întâmplă ceva grav, iar teama amplifică reacția organismului. Un prim pas pentru întreruperea acestui cerc este recunoașterea și numirea emoției: „Sunt anxios, mi-e teamă; este doar o emoție de moment, nu o predicție a viitorului”.
Participanții au primit și câteva exemple de tehnici de autoreglare. Una dintre ele este respirația ghidată, cu inspirație lentă timp de patru secunde și expirație prelungită timp de șase secunde. O altă metodă este ancorarea în simțuri, prin identificarea unor elemente vizuale, sunete, senzații tactile și mirosuri din mediul imediat, pentru readucerea atenției în prezent.
Somnul a fost, de asemenea, un subiect important. Reducerea orelor de odihnă poate crește sensibilitatea la stres și poate alimenta starea de alertă, întreținând cercul vicios al anxietății.
În încheiere, dr. Miruna Lovinescu a subliniat că mediul în care copiii învață să se teamă poate deveni și mediul în care își dezvoltă siguranța emoțională, reziliența și încrederea. Părinții, profesorii și comunitatea au responsabilitatea de a crea un climat în care tinerii să poată vorbi despre dificultățile lor fără teama de a fi judecați.
Un dialog despre înțelegere, prevenție și sprijin
Cele patru intervenții au abordat aspecte diferite ale vieții emoționale, dar au avut un punct comun: dificultățile adolescenților nu pot fi înțelese și gestionate fără implicarea adulților din jurul lor.
Fie că este vorba despre bullying, dependențe, probleme legate de imaginea corporală sau anxietate, ascultarea fără judecată, comunicarea și apelarea la sprijin specializat sunt pași importanți în prevenirea și gestionarea situațiilor dificile.
Cea de-a doua ediție a conferinței „Emoții în oglindă” a oferit un cadru de dialog între specialiști, cadre didactice, părinți și reprezentanți ai comunității, punând în discuție probleme care depășesc spațiul școlii și al familiei și care privesc întreaga societate. Un demers de informare și conștientizare asupra importanței sănătății emoționale, cu accent pe nevoile copiilor și adolescenților.
Galerie foto
Descoperă mai multe la FĂLTICENI ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.