Sistemul sanitar și începuturile sale la Fălticeni

Fălticeni a avut noroc de-a lungul vremii de oameni implicați și devotați ideii de dezvoltare a urbei. Desigur că era imperios necesar să se dezvolte și latura sanitară în condițiile în care populația a suferit o explozie demografică. Astfel, au apărut primele spitale și prima farmacie (spițerie, apotecă), făcând saltul de la medicina empirică practicată de babe și vrăjitori, bazată pe plante și lipitori, la una medicamentoasă. Primii farmaciști erau de fapt și medici, ei consultau, ei recomandau medicamentația. Trebuie aduse în atenția tuturor spitalul israelit și spitalul Stamate, cât și farmacia lui Vorel. Mai târziu, peste ani, spitalul a fost etajat, fiind foarte modern pentru acea vreme (1937).

Printre primii farmaciști amintim pe Gheorghe Vasilcovschi, Iohan Gorghias, Carol Vorel, Constantin Racoviță, Julius Puretzki, Ernest Bretner, Chiril Kisselevski, evreul Wilhelm Ghelberg, Ion Blându, evreul Zigu Snittel. La farmacia de lângă biserica Adormirea bolnavii erau întâmpinați cu amabilitate de Tania Grunwald. Farmacia spitalului era sub directa coordonare a lui Bernhard Zalmanovici (1944). Farmacia Policlinicii era condusă de Solomon Leibovici. Farmacia spitalului și farmacia policlinicii erau cu circuit închis. În județul Baia, cu reședința la Fălticeni, au existat și farmacii particulare: W. Ghelberg, Z. Snittel, Sulim Leibovici, Lazar Offenberg, E. Natansohn.

Farmacistul Carol Vorel și-a lăsat amprenta asupra orașului, implicându-se și în înfrumusețarea acestuia, prin amenajarea Grădinii publice situate între spital și prefectură. Aici în foișor cânta fanfara militară. Doctorul Ion Rossignon a amenajat o grădină cu specii rare de plante (unde este poșta azi). Familia Vorel a avut doi fii, ambii farmaciști: Carol la Fălticeni, Anton la Piatra Neamț. Ei pun bazele Laboratoarelor Vorel și își axează cercetarea pe farmacia verde, pe studiul plantelor, planta Vorel făcând revoluție în vreme (produsul bio de azi, Hofigal). Grădina din dealul uliței Rădășeni a austriacului Carol Vorel, după un șir de evenimente nefericite în viața sa, este vândută scriitorului Mihail Sadoveanu, alegere fericită. Aici scriitorul își va construi casa de la Fălticeni.

Un alt farmacist ce merită câteva rânduri a fost polonezul Chiril Kisselevski. La farmacia sa (astăzi sediul pensionarilor) se întâlneau oamenii de cultură ai târgului și discutau teme de actualitate.

Dintre doctori menționăm: Ignatz Diaconovici (primul doctor și chirurg), dr. Rosignon, dr. T.V. Ștefanelli, dr. Vasile Bianu (răspundea de spitalele militare), dr. Gabriel Tatos (director al spitalului Stamate în anul 1926). În anul 1928 doctorul Vidali de loc din Galiția înființează la Fălticeni primul spital israelit. 1853: medicul orașului era Șilinschi (Zelinschi), Ion Finkelstein – chirurg, Bețelca – moașă, Carol Vorel – farmacist. În timpul celor două războaie mondiale, spitalul orășenesc și spitalul israelit sunt la dispoziția armatei pentru îngrijirea răniților care erau aduși de pe front (1916, 1943). La Fălticeni funcționau Spitalul Stamate, Spitalul de copii, Secția de boli infecțioase, TBC și Maternitatea (1949).

În zona Fălticeni doctorii vremii au luptat contra unor epidemii necruțătoare: holeră, ciumă, angină difterică, turbare, dezinterie, pelagră, TBC, tifos exantematic. Uneori chiar dintre medici mureau îngrijind bolnavii. Ex.: dr. Schmit. ,,Holera cea mare din 1848 a bântuit cu furie în târgul nostru […] Târgul a rămas pustiu. Lumea s-a retras în mahalale ori s-a dus la sate. Mulți holeriți erau îngropați de vii în gropi în care se turna var.’’[1] ,,În iulie 1913 s-a declanșat o epidemie de holeră. Consiliul de igienă al județului m-a delegat ca împreună cu medicul orașului Jean Zvibel să luăm cele mai severe măsuri pentru a se împiedică infectarea orașului.’’

 Cel de-al doilea război mondial a adus cu sine și organizarea de spitale militare în instituțiile școlare din oraș. Colegiul ,,Al. Donici’’ (Colegiul ,,Nicu Gane’’ de astăzi) a găzduit Spitalul militar nr. 590. Profesorul Vasile Ciurea a condus Spitalul nr. 205 de la Gimnaziul de fete. Chiar și în localul Tribunalului s-a amenajat un punct medical, și anume un spital de boli contagioase. Spitalele din oraș îndeplineau și rolul de spitale militare.

Doctorul Gabriel Tatos, fiul unui deputat în Divanul ad-hoc,  a urmat studii de specialitate la Paris, apoi a ajuns director al spitalului din Fălticeni, spital construit de iconomul stavrofor Iftimie Stamati în anul 1860. La Fălticeni și-a construit o casă impozantă și elegantă după planurile unui arhitect austriac. În această casă se consuma artă, se făcea muzică de cameră, se citea, oaspeții de seamă schimbau aici păreri legate de cultură sau politică. Casa mai există și astăzi, în apropiere de Casa de Cultură, peste drum. În primul război mondial a sfidat moartea, culegând răniții alături de brancardieri de pe câmpul de luptă. A fost căpitan, apoi maior. A fost căsătorit cu fiica celui mai mare anticar din Viena. Era un om cum rar mai găsești: cumpăra el însuși medicamentele pentru cei săraci, pe mulți îi consulta gratis. Totuși, viața și cariera i se curmă brusc în anul 1927 când îi moare o pacientă din înalta societate pe masa de operație. Ca să evite un proces greu și înjositor, se sinucide. Se spunea că la mijloc a fost pedeapsa divină, deoarece el hotărî ca paraclisul spitalului unde se țineau slujbe religioase să fie transformat în sală de așteptare. Eu gândesc că la cât bine a făcut celor oropsiți, nu a fost vorba de nicio pedeapsă, ci doar o întâmplare cât se poate de nefericită. Spre neuitarea renumitului doctor de la Fălticeni, sculptorul Richard Hette a realizat un bust care a stat ani de-a rândul în fața Spitalului Stamati. Luxoasa vilă a devenit spital de copii. Puțin mai jos, la doar două case, a locuit un alt medic renumit la Fălticeni, și anume dr. Vasile Dimitriu, doctorul curant al familiei Lovinescu.

În continuare enumerăm câteva date:

• 1825 – În oraș se deschide prima spițerie, ea aparținându-i lui Gheorghe Vasilcovici.
• 1828 – Comunitatea israelită din oraș construiește un spital.
• 1842 – Comitetul sănătăței îi acordă lui Carol Vorel autorizația de a deschide o spițerie. Farmacia se va numi Hygeia. În 1893 această farmacie intră în proprietatea lui Kiril Kisselevski.
• 1860 – Iconomul stavrofor Iftime Stamate dă în folosință spitalul orășenesc, cunoscut sub denumirea Spitalul Stamate, alcătuit din opt saloane (40 de paturi) și paraclisul Sf. Cuvios Iftimie cel Mare.
• 1868 – printr-un decret domnesc i se acordă lui Constantin Racoviță dreptul de a deschide a doua farmacie în orașul nostru, farmacie care se va numi Farmacia Minerva.
• Și târgul Fălticeni a fost afectat de holeră, în anii 1795 și 1831, iar în 1866 și-au pierdut viața 175 de persoane atinse de cumplita boală.
• 1879 – La Fălticeni pe Strada Mare (faleza de azi) existau două farmacii la numai 200 m distanță una de alta.
• 1894 – Se construiește de către evrei Spitalul israelit Elias, cunoscut de noi toți ca Maternitatea din Fălticeni.
• 1913 – Pe străzile din Fălticeni poate fi văzută pentru prima dată o mașină a salvării, datorită doctorului Gabriel Tatos, care a făcut demersuri la Paris pentru ca acest lucru să se materializeze. Mașina salvării era, deci, de producție franțuzească.
• 1949 – Se deschide Policlinica la Fălticeni. Începând cu anul 1966 Policlinica are două etaje.
• 1949 – Fostul spital evreiesc este transformat în maternitate.

Bibliografie:

• Dimitriu, Eugen, Corespondență fălticeneană, Ed. PIM, Iași;
• Gafencu, Mioara. Mitocaru, Maria, O incursiune în istoria și viața farmaciilor fălticenene, Ed. Lidana, Suceava, 2016;
• Gorovei, Artur, Folticenii, cercetări istorice asupra orașului.