Incendiile au reprezentat, vreme îndelungată, unul dintre cele mai mari pericole pentru localitățile în care clădirile sunt construite în mare parte din lemn. Fălticeniul nu a făcut excepție. Mai multe incendii de amploare, produse la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, au demonstrat cât de vulnerabil era orașul și au determinat comunitatea să organizeze primele forme de intervenție.
Potrivit volumului Fălticeni – Repere în timp, semnat de publicistul Vasile Nistoreasa, un incendiu puternic izbucnit în anul 1787 a afectat aproape întregul târg. Câteva decenii mai târziu, în 1841, localitatea avea să fie din nou lovită de incendii devastatoare.
La 27 mai 1841, focul a izbucnit într-un grajd și s-a extins, distrugând Strada Mare. Casele reconstruite după acest incendiu nu au avut parte de prea multă liniște: la 25 septembrie 1841, un nou incendiu a mistuit o parte dintre locuințele refăcute.
Primele măsuri de intervenție, organizate de comunitate
În fața acestor pericole, fălticenenii au început să caute soluții pentru limitarea pagubelor. Un rol important l-a avut comunitatea evreiască, care cumpărase încă din 1840 o pompă de stins incendii, cunoscută sub numele de tulumbă.
În 1841 a fost organizată și o formă de pază de noapte. Zece locuitori erau desemnați în fiecare noapte să supravegheze străzile și să aibă grijă de vasele cu apă amplasate în localitate, precum și de pompa de intervenție.
Un an mai târziu sunt menționați și primii coșari, persoane care aveau sarcina de a curăța hornurile și de a reduce riscul izbucnirii incendiilor.
În 1845 apare Serviciul pompieriei
Măsurile luate după incendiile din 1841 au pregătit terenul pentru organizarea unei structuri dedicate combaterii focului. Potrivit aceleiași lucrări documentare, în anul 1845 a fost înființat Serviciul pompieriei din Fălticeni.
Patru ani mai târziu, în 1849, formația număra 20 de pompieri, conduși de un subofițer. Primul comandant menționat este Ioan Filipovici, care îndeplinea și funcția de polițai al orașului.
De la o pompă cumpărată de comunitate și o echipă de locuitori care asigura paza de noapte, Fălticeniul a ajuns astfel la o primă structură organizată de intervenție. O evoluție determinată de experiența unor incendii care au lăsat urme adânci în istoria orașului.
Povestea începuturilor pompierilor fălticeneni este și o mărturie despre felul în care comunitatea a învățat să se organizeze în fața unui pericol comun. Dincolo de instituțiile și mijloacele de intervenție de astăzi, primele forme de protecție au pornit de la inițiativa și implicarea oamenilor locului.
Descoperă mai multe la FĂLTICENI ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.