Biserica „Sfântul Ilie”, lăcașul de cult care a dat hramul și identitatea Fălticeniului

În fiecare an, pe 20 iulie, Fălticeniul își sărbătorește hramul de Sfântul Proroc Ilie, ocrotitorul spiritual al orașului. Dincolo de manifestările culturale, spectacolele și tradiționalul bâlci, această zi readuce în atenție istoria unuia dintre cele mai vechi și reprezentative lăcașuri de cult din municipiu – Biserica „Sfântul Ilie”, locul de care se leagă începuturile dezvoltării Fălticeniului.

            Sfântul ocrotitor al orașului Fălticeni este Prorocul Ilie din Vechiul Testament, de aceea vom dedica câteva rânduri bisericii cu hramul Sf. Ilie din oraș. Anual, în luna iulie, timp de o săptămână, au loc manifestări sub egida zilelor orașului, punctul culminant fiind cel al iarmarocului și bâlciului de Sf. Ilie. Consider că este necesar să știm ce și de ce se întâmplă unele lucruri, dar mai ales să cunoaștem, măcar în parte, istoria locului.

            Un lucru foarte interesant este acela că pe stema orașului nostru se află trei brazi. Poate părea ciudat, dar, dacă cercetăm și întrebăm, aflăm că pe locul pe care s-a înălțat Fălticeni era pădure. Bătrânii povestesc cum că mai târziu, de la biserica Adormirea se venea pe o cărare prin pădure până la biserica Sf. Ilie. Și pe locul unde astăzi se află biserica Sf. Ilie era pădure deasă și întinsă, proprietate a Angheluței Tudosca. În anul 1765 călugărul Calistru Stamati înalță o biserică din lemn folosind stejari chiar din pădurea Angheluței Tudosca, care este de acord și îl susține, cu condiția ca biserica să poarte hramul Sf. Ilie. Recunoscându-l drept ctitor pe monahul Calistru, o icoană ilustrează cât se poate de limpede acest lucru: în mijloc se află Mântuitorul pe scaunul împărătesc, de-a dreapta Sa stă Calistru Stamati, iar în stânga Prorocul Ilie. Există și un Penticostar al vremii care ne lămurește în acest sens: ,,… biserica din târgul Șomuzului, care este din nou făcută de părintele Stamati.’’[1] Natalitatea crescând, biserica din lemn a devenit neîncăpătoare, de aceea s-a hotărât ridicarea uneia mai mari. Așa se face că biserica veche din lemn este dezasamblată în bucăți și dusă în satul Orțăști, unde, din păcate, este distrusă de un incendiu puternic.

            Biserica nouă din ziduri se construiește în locul fostei biserici din lemn între anii 1842-1849, lucru ce nu va fi foarte dificil, deoarece Maria Boian (soția lui Costache Boian) lasă prin testament o sumă considerabilă de bani în vederea ridicării acesteia. De asemenea, monahul Iustin Gosan dăruiește bisericii moșia sa din localitatea Pănurești, care însuma 44 de fălci. De remarcat este și contribuția credincioșilor. Acestor oameni le datorăm faptul că astăzi mulți dintre noi mergem să ne rugăm la biserica Sf. Ilie din oraș. De-a lungul anilor, în mai multe rânduri, desigur, biserica a fost renovată, îmbunătățită și înfrumusețată.

            Biserica Sf. Ilie din Fălticeni are formă de navă, ca multe alte biserici românești. În altar se poate observa bolta semicirculară, iar catapeteasma a rămas cea veche, de la biserica din lemn, pictată pe lemn de tei. Icoanele sunt pictate în stil bizantin, specific acelei perioade, iar ca motiv predominant se întâlnește motivul viței de vie, existent și în obiceiurile și practicile populare. În turnul bisericii se găsesc trei clopote, dintre care, cel mai mare (350 kg) a fost comandat la Moscova în anul 1904. Documentele afirmă că primul preot care a slujit la biserica Sf. Ilie din Fălticeni a fost Ioan Flămașcu, el fiind paroh aici până în anul 1802: ,,s-au cumpărat prin chiverniseala protopopului Andrei de ținut Sucevii și a preotului Ioan Flămașcu.’’[2] În anul 1997 s-a construit și casa de prăznuire.

            Un alt lucru foarte interesant este acela că în jurul bisericii Sf. Ilie a existat un cimitir; în acest cimitir a fost înmormântat și poetul Mihail Cuciureanu în anul 1844. De asemenea, demn de luat în seamă este și faptul că preotul Leonida Gavrilescu l-a găzduit pe Nicolae Labiș în casa parohială de la biserică pe vremea când poetul era elev de liceu.

,,A existat cândva un târg frumos al plopilor pe vremea lui Nicu Gane, al teilor și mestecenilor în zilele noastre.’’[1], este descris Fălticeniul ca un oraș născut pe locul unei foste păduri.

[1] Eugen Dimitriu, Vinovăția perpetuă, Heruvim, 2023.

[1] Penticostar, București, 1768;

[2] Triod, 1781.

Bibliografie:

• Gheorghe Lungu, Nașterea unei parohii, Ed. Evanghelismos, București, 2020;
• Ioana Pătrașcu, Istoricul bisericii Sf. Ilie din Fălticeni, Cronica de Fălticeni.