S-a stins din viață distinsa profesoară Viorica Ionițe

O veste tristă a îndoliat astăzi comunitatea de profesori, actuali și foști elevi ai Colegiului Tehnic “Mihai Băcescu” din Fălticeni.

S-a stins din viață distinsa profesoară Viorica Georgeta Ionițe.

Dumnezeu să o odihnească!

Redăm în continuare câteva dintre mesajele de condolenațe care au fost publicate pe conturile de socializare după aflarea veștii:

„Rămas bun scumpă și prețioasă colegă!!!

Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.“ – așa își începe Marin Preda romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni“

Colectivul Colegiului Tehnic ,,Mihai Băcescu“ anunță cu adâncă durere trecerea în neființă a unuia dintre cei mai iubiți dascăli ai săi, doamna profesor Ionițe Viorica- Georgeta, om de o aleasă calitate sufletească și pedagog desăvârșit.

Născută la 14.02.1961 în Tulcea, a absolvit ,,Facultatea de Istorie și Filosofie” a Universității București cu nota 10. Și-a menținut calea și a rămas un profesor de nota 10: 1984 – 1987 la Școala generală Chilia Veche, 1987 – 1989 la Școala generală nr.3 Baia, 1989-1990 la Colegiul Agricol Fălticeni, iar din 1990 la Colegiul Tehnic ,,Mihai Băcescu“ Fălticeni.

Nenumărate și cunoscute tuturor îi sunt reușitele profesionale, ca profesor metodist, formator național, responsabil de cerc pedagogic, membru evaluator în Comisii Naționale ale olimpiadelor școlare, însă activitatea de la catedră, acolo unde a dovedit nu doar aplecare și profesionalism, ci dragoste nemărginită pentru copii, rămâne definitorie pentru doamna profesor Ionițe Viorica.

Maximum l-a oferit și în calitatea sa de lider sindical, în care corectitudinea și un acut spirit justițiar au determinat-o să fie vocea fermă și mai ales neobosită a colegilor săi.Un suflet rafinat, o apariție elegantă și discretă, dar care nu a trecut nicicând neobservată: printr-un gest, printr-un cuvânt – pe care-l stăpânea cu măiestrie, printr-o privire. Un OM, un prieten, un coleg care a ars intens pentru fiecare și care s-a stins prea repede. Acesta este, probabil, destinul OAMENILOR MARI.

Lili, așa cum te știm noi, ai ales să pleci la fel de discret de lângă toți ai tăi…Dumnezeu să odihească inima ta mare! Ai fost LUMINĂ pentru suflete și minți toată viața ta, întoarce-te în LUMINĂ! Condoleanțe familiei!”

Mesajul colectivului de cadre didactice de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”

***

“Amânăm, de foarte foarte multe ori, să facem o pauză, doar pentru sufletul nostru, considerând că este timp, și ca altele sunt prioritățile momentului…

Astăzi, doamna profesoară Viorica Ionite, s-a hotărât să se odihnească, iar noi toți ceilalți, care așteaptam un cuvânt ales de la dumneaei, vom aștepta să ne întâlnim în veșnicie…

Din păcate, regretele sunt de prisos, iar cuvintele, mult prea sărace…

Drum bun, Aleasa Doamnă, mult prea devreme ați hotărât să plecați…

Dumnezeu să vă odihnească!

Sincere condoleanțe familiei!”

Lector univ. dr Mihaela Jarcău

“Fiecare își poartă destinul în taină și nu-l poate dezvălui nimanui. Destinul are cate-o limbă pentru fiecare și nimeni n-o poate traduce altcuiva.

Am primit cu mare tristețe vestea plecării colegei/ distinsei doamne Viorica Ionițe.

Înainte de a-mi fi colegă, mi-a fost mentor, plângând împreună când am intrat în primii cinci la facultate.

Azi, plâng doar eu!

Odihnă veșnică și drum lin!”

Psiholog Tudorița Ungureanu

***

„Ce e răgazul, ce e tihna? Distinsa doamna Viorica Ionițe, draga noastră colegă, prietenă și sfătuitoare, nu prea a reușit să pătrundă sensul acestor cuvinte.

A muncit, a ars pentru cei din jurul ei, s-a dăruit necondiționat tuturor, ne-a bombardat cu energia ei pozitivă și ne-a luat sub uriașa ei umbrela protectoare ori de câte ori ni s-a părut că viața e grea sau nedreaptă.

Cu înțelepciunea sa, cu veselia sa, cu optimismul său și nespusa sa dragoste de viață a încercat mereu să ne facă să înțelegem că viața trebuie trăită clipă de clipă doar la intensitate maximă.

Acum, însă, când DOAMNA Lili s-a oprit din zbuciumul ei mă întreb, cu inima împietrită de durere, dacă chiar are rost această continuă zbatere.

Poate da…. DOAMNA a ars că o novă, iar acum se va transforma in pulbere de stea și va continua, de acolo, de sus, să îi vegheze și să îi sprijine pe toți cei care și-au împletit destinul cu al său. Drum luminat și lin către Împărăție!

Profesor Elena Ghenghea

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *