18/31 decembrie 1917
Mare panică în orășelul nostru Fălticeni. Des de dimineață să svonise știrea că vin două batalioane bolșeviste rusești de pe front și că ar face revoluție, după cum s’au încercat la Cucuteni, la Roman și la Botoșani, unde a fost și puțină vărsare de sânge. Patrule îndoite de câte 5 și 9 soldați de-ai noștri să plimbau pe strade; ici și colo s’au instalat mitraliere. Școalele s’au închis; nu vedeai decât foarte rar oameni pe strade și aceia mergeau parcă cu sfială. Pe la ora 2 p.m. un batalion mândru de grăniceri de-ai noștri au defilat dinaintea Colonelului Rădulescu, pe Strada Mare, spre uimirea puținilor ruși care mai mișună prin oraș. Pe la ora 4, un batalion de grăniceri a dezrmat la satul Spătărești, aproape de oraș, cele două batalioane rusești, iar pe soldați i-au ds apoi la gara Basarabi. Aici s’a mărginit rebeliunea rusească.
14/27 ianuarie 1918
„Înainte de amiazi s’au prezentat la Comandamentul local al trupelor române doi delegaţi ruşi, ca să ceară permisiunea de a trece prin Fălticeni a, unei divizii, compusă cam din 8000 de oameni, să treacă cu armele, având să meargă mai departe spre Rusia. Nedându-se această permisiune, de frica unei surprinderi neplăcute, delegaţii s’au înapoiat la divizia lor, care se afla între satele Dumbrăviţa şi Spătăreşti, şi comunicându-i aceasta, sfatul diviziei a hotărât ca să se îndrepte cu forţa spre oraş şi să-l treacă prin sabie şi foc. Dar comandantul nostru a trimis la timp două companii de grăniceri înaintea diviziei cu ordinul s’o oprească cu orice preţ pe loc şi s-o desarmeze. Pe la ora 4 p.m. a început lupta. Ruşii, cari de altfel aveau foarte puţine muniţii au tras câteva focuri de tun, apoi au început cu puştile. Cele două compănii ale noastre au ripostat cu vigoare încingându-să o adevărată luptă şi căzând morţi şi răniţi de ambele părţi; lupta a ţinut până sara la 9, când Ruşii ş’au terminat muniţiile şi când a mai sosit un regiment de al nostru dinspre Lespezi, atunci ei au ridicat steagul alb depunând armele. Dintre ai noştri au murit 10 şi au fost răniţi 26, dintre cari 6 au fost aduşi în spitalul nostru (Crucea Roşie), fiind grav răniţi, ceilalţi au fost trataţi în spitalul Stamate. Dintre ai noştri cel mai grav rănit a fost soldatul A. Gheorghesei Costache, din com. Vârfu Câmpului, judeţul Dorohoiu, având coapsa stângă sdrobită de un glonţ. Ruşii au numărat 50 de morţi şi peste 300 de răniţi.
„(…) Oraşul Fălticeni s’a arătat recunoştinţa faţă de purtarea eroică a Regimentului 2 Grăniceri astfel: 1. A schimbat numele stradei Tâmpeşti, stradă lungă care duce din oraş spre satul Spătăreşti, unde a fost lupta, numind’o: stradaRegimentu 2 Grăniceri. 2. A adunat prin subscripţie şi împărţit familiilor celor morţi, precum şi răniţilor 15.000 lei. 3. A hotărât să ridice un monument în oraş pentru comemorarea acestui fapt de arme, pentru care s’a subscris până acum 16.000 lei (…)”.
Pagini din jurnalul Dr. Vasile Bianu, chirurg șef al Spitalului Militar din Fălticeni, iunie 1917 – mai 1918
(Însemnări din Răsboiul României Mari – lucrarare publicată în 1926)
Rubrică realizată de Alex Săvescu
