Pe terenul dinspre altar a existat, până în 1903, un cimitir. Aici a fost mormântul poetului Mihai Cuciureanu, magistrat în Fălticeni, decedat în 1844.
Peste drum de biserică, în zona Școlii inferioare de meserii, și-a ridicat casă, în prima jumăate a secolului a XIX-lea, căminarul N. Beldiceanu din Preutești (tatăl arheologuluiși poetului; bunicul scriitorului N.N Beldiceanu).
Sursa informației este scriitorul Eugen Dimitriu, care citează afirmații ale profesorului Vasile Ciurea.
***
De la preoții Ionel Marian și Tudorel Neculau am aflat că biserica actuală, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie”, a fost construită între anii 1842-1849, alături de locul fostei biserici din lemn (al cărei altar se află în partea de sud).
Aceasta a fost desfăcută şi transportată în satul Orţăşti (județul Neamţ), unde, mai târziu, a fost mistuită de flăcări.
Biserica veche din lemn a fost construită din stejarii tăiaţi chiar pe locul unde se află biserica, în jurul anului 1765, ctitori fiind monahul Calistru Stamati şi Angheluţa Tudosca, proprietară în Stănigeni.
Numele lui Calistru Stamati, ca fondator al bisericii, este pomenit într-o însemnare pe un Triod tipărit la Râmnic, în 1781, precum şi într-un Penticostar tipărit la Bucureşti în 1768, dăruit ”bisericii din târgul Şomuzului, care este din nou făcută de părintele Stamati”.
Hramul bisericii coincide cu hramul Fălticeniului, prăznuirea Sfântului Ilie, ziua de 20 iulie.
