Între salbele de lăcaşuri monahale ale Neamţului şi Bucovinei, la hotarele Regatului cu Bucovina, sub „streaşina” vechilor mănăstiri Probota, Râşca, Slatina, Sf. Ioan cel Nou, între capitalele Moldovei, Baia, Siret, Suceava şi Iaşi, într-un ţinut binecuvântat de Dumnezeu, înconjurat de livezi cu meri, se află Municipiul Fălticeni, veche vatră de cultură românească dar şi cu o bogată istorie şi tradiţie militară.
În apropiere s-a dat bătălia de la Baia, decembrie 1467, dintre armatele binecredinciosului domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Matei Corvin, regele Ungariei. Cetatea Sucevei a fost cucerită, în multele bătălii, o singură dată, prin trădare.
În preajma războiului de independenţă, în Fălticeni îşi avea reşedinţa batalionul 2 din regimentul 15 Dorobanţi „Războieni”, şi escadronul 4 din regimentul 8 Călăraşi. Amândoi comandanţii, maiorul Neculai Ioan cât şi locotenentul Nicolai Coloian Cătănescu, au murit vitejeşte în luptele crâncene pentru câştigarea independenţei.
Înaintea campaniei române din Bulgaria (1913) pentru redobândirea Cadrilaterului dobrogean, la Fălticeni, pe lângă Regimentul 16 activ, se înfiinţează Regimentul ”56 Infanterie” de rezervă. În încleştarea din Primul Război Mondial, Regimentul 16 scrie pagini de glorie în luptele purtate. În al doilea Război Mondial, Regimentul 16 participă la eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi al Ţinutului Herţei, apoi la eliberarea nord-vestului Transilvaniei.
Anul acesta (2019) s-au împlinit 101 ani de când, lângă oraşul Fălticeni, armata română a dat încă odată dovadă de curaj şi vitejie, în lupta de la Spătărești, unde aproximativ 500 de ostaşi români s-au opus, au oprit și au dezarmat aproape 10.000 de soldaţi ruși.
În noaptea dintre 27 şi 28 ianuarie 1918 s-au aflat față în față Corpul II Armată rus, comandat de soldatul Selepin, avându-l ca şef de Stat Major pe măcelarul Moina Podolski, și forțele române, care au fost reprezentate în principal de trupele Regimentului 2 Grăniceri și subunități din Regimentul 16 Infanterie și Regimentul 25 Artilerie, conduse de locotenent-colonel Dumitru Rădulescu, locotenent-colonel Cezar Mihail și colonelul Anania Brădeanu.
A fost o confruntare militară sângeroasă, care a fost începutul unei lungi perioade de conflict între România şi Rusia sovietică. Prin marea victorie a românilor au fost salvate de la distrugere în principal oraşul Fălticeni, dar şi partea de sud a Bucovinei, cu toate valorile materiale și spirituale, împreună cu numeroase alte zone locuite de români, aflate pe direcţiile probabile de retragere ale trupelor ruseşti.
Este una din marile fapte de vitejie ale ostaşilor români, având în vedere disproporţia dintre cele două tabere cât şi contextul în care a avut loc bătălia. Evenimentele revoluţionare petrecute în Imperiul rus în anul 1917 au afectat în mod dramatic situaţia de pe frontul de est al primului război mondial, afectând în egală măsură şi capacitatea de rezistenţă de pe frontul românesc.
Dezagregarea armatei ruse, după genocidul din octombrie 1917, a determinat părăsirea Frontului român de aproape toate marile unități ale fostei armate țariste, care au început o mișcare dezorganizată de întoarcere pe teritoriul rusesc.
Peste un milion de combatanţi ai armatei imperiale ruse s-au transformat într-o masă militară fără conducere, violentă şi care răspundea deciziilor venite din Rusia. Vechiul aliat al României s-a transformat în inamic, grupuri mari de dezertori rătăcind pe drumurile Moldovei, ameninţând securitatea populaţiei civile şi terorizând localităţile pe unde treceau. În fața acestei situații, Marele Cartier General Român a dispus o serie de măsuri care vizau ocuparea sectoarelor de front părăsite de trupele ruse de către trupe române, împărțirea teritoriului Moldovei în zone militare aflate în responsabilitatea unor mari unități române și instituirea unor puncte de control și îndrumare a circulației, pentru dezarmarea trupelor ruse și asigurarea deplasării acestora către graniță, în mod organizat.
În acest context a avut loc crâncena încleştare în care, vitejeşte, au căzut la datorie 14 români, 13 înmormântaţi în cimitirul Tâmpeşti-Fălticeni și unul la Târgu Frumos. Din masa dezorganizată şi violentă a ruşilor au murit aproximativ 200 de soldaţi, alţi aproximativ 500 fiind răniţi.
Douăsprezece ore a durat lupta în care ruşii au avut patru atacuri asupra liniei române. Atacurile au fost respinse iar românii au contraatacat la baionetă. Generali străini, combatanţi în primul război mondial, spuneau despre militarii români că sunt imbatabili în lupta la baionetă. Dezarmarea a durat cinci zile, după care ruşii au fost conduşi spre graniţa României Mari.
În legătură cu regimentul de grăniceri. În preajma, în timpul şi imediat după primul război mondial, în Moldova îşi desfăşurau activitatea 3 regimente de grăniceri. Acestea aveau în special rolul de a neutraliza şi dezarma unităţile ruse anarhiste, de a asigura ordinea şi de a garanta siguranţa Guvernului şi integritatea regelui, îndeplinind și misiuni în Basarabia și Bucovina. Se ştie despre planul lui Lenin de a atenta la viaţa regelui Ferdinand şi a generalului rus Scerbacev. Regimentele 1 şi 2 grăniceri au neutralizat aceste intenţii, la Iaşi. Din aprilie 1918, Regimentul „1 Grăniceri” se constituia în regiment de instruire a grănicerilor, iar celelalte două aveau misiunea de a asigura noile frontiere ale ţării. Tot de atunci Regimentului „2 Grăniceri” i se stabileşte garnizoana la Brăila.
În amintirea Bătăliei de la Spătărești a fost ridicat, prin contribuția mai multor instituții și cetățeni, un monument. Prima inițiativă pentru ridicarea acestui monument a aparținut primarului orașului, Octav Lovinescu, dar ea a fost concretizată de alt primar, Vasile Ciurea. Operă a sculptorului Theodor Burcă, din București, monumentul „Grănicerul de veghe” le aminteşte fălticinenilor de lupta de la Spătăreşti, din 27-28 ianuarie 1918. Monumentul a fost dezvelit în anul 1922 şi evocă lupta dusă de ostaşii Regimentului „2 Grăniceri” împotriva Corpului II Armată rus. Iniţial monumentul a fost amplasat în mijlocul oraşului, unde începea „Strada Mare”.
Astăzi monumentul este amplasat la ieşirea din oraş, spre Spătăreşti, pe strada „2 Grăniceri”. Monumentul „Grănicerul de veghe” este o adevărată operă de artă. Cu ce ne surprinde neplăcut astăzi când îl privim? Vom observa că a dispărut baioneta de la arma grănicerului. Și românii au contraatacat în lupta de la Spătărești la baionetă, recunoscându-li-se această îndemânare chiar de inamic. Ori în timpul schimbării locației, ori în „timpurile de pace”, când în viziunea unora grănicerul părea prea agresiv și violent cu baioneta la armă, chiar dacă privește spre sud, aceasta a dispărut. Cert este că monumentul trebuie reîntregit, și pentru simplul fapt că în primul război mondial fiecare armă avea baionetă.
Tot în amintirea Bătăliei de la Spătărești, Societatea Mormintelor Eroilor (Comitetul Central) Bucureşti a dăruit oraşului o frumoasă troiţă, în anul 1924, lucrată în atelierele societăţii, după un plan executat de arhitectul C. Stănculescu, pentru a fi înălţată pe locul luptei. În anul 1927, în ziua de pomenire a Înălţării Sfintei Cruci, trebuia să fie sfinţită troiţa, pe un teren (10000 mp) donat de proprietarii moşiei Spătăreşti Maria şi Gheorghe Vârnav. După mai multe amânări, timp în care troiţa a stat în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, troiţa a fost aşezată la locul cuvenit. Inscripţia de pe troiţă, procurată tot de Maria Vârnav, avea următorul text: „Pe aceste locuri ale Spătăreştilor s-a dat lupta dintre ruşi şi Regimentul „2 Grăniceri”, în noaptea de 14-15 ianuarie 1918. Ne închinăm luptătorilor pentru întregirea neamului şi Sfânta lor jertfă o cinstim şi o mărim”. Redăm în continuare și numele celor 14 ostași români căzuți la datorie: sld. Voicu Haralambie, sld. Căluianu Sava, sld. Grănișteanu Ion, sld. Mirciou Ion, sld. Iordache Ioan, sld. Ionescu Constantin, sld. Nistor Teodor, sld. Ciornei Vasile, sld. Pascu Stancu, sld. Paraschiv Petru, sld. Gornei Vasile, sld. Manea Ion, sld. Panțâru Dumitru, cap. Matei Dumitru.
La parastasul din anul 1925, în memoria eroilor de la Spătărești, a participat și generalul Dumitru Rădulescu, comandantul Regimentului ”2 Grăniceri”, împreună cu câțiva ofițeri. Generalul Rădulescu fiind făcut Cetățean de onoare al orașului. Timp de câţiva ani, în ziua în care a avut loc bătălia, întreaga elită a oraşului Fălticeni, în frunte cu primarul, se deplasa în procesiune la troiţa eroilor bătăliei de la Spătăreşti. În al doilea război mondial soldaţii ruşi au distrus troiţa, care a fost din nou ridicată de cei cu respect pentru Istorie şi recunoştinţă pentru eroi. După câteva zeci de ani în care troiţa a stat la locul ei, timpul şi-a făcut lucrarea, troița degradându-se complet, dispărând de la locul ei.
Anul acesta, 2019, la 100 de ani de la făurirea, în acte, a României Mari, ne bucurăm că troița a reapărut pe locul bătăliei, chiar dacă nu pe amplasamentul inițial. Inițiativa a aparținut Asociației Umanitare ”Credință și Faptă” Fălticeni, căreia i s-a alăturat Primăria Fântâna Mare și Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi ”Petru Rareș” Fălticeni.
În ceea ce privește materialul din care este construită troița, s-a avut în vedere hotărârea la care au ajuns inițiatorii ridicării primei troițe, care au zis: „cel mai potrivit material, pentru acel loc, din care trebuie să fie construită troița este lemnul de stejar”.
Troița are o înălțime de 5,5 metri, și este alcătuită din soclu din beton, placat cu piatră de deal, cele trei cruci din stejar și acoperișul cu învelitoare din tablă. Se regăsesc pe cele trei cruci simboluri ale Casei Regale, cifra Regelui Ferdinand, coroana Reginei Maria, harta României Mari, simboluri creștine, cercurile concentrice și pătratul, Crucea comemorativă a primului război mondial, cât și patru plăci din granit pe care sunt scrise anumite informații despre monument.
Denumirea mai apropiată de adevăr a ceea ce găsim astăzi pe dealul Spătărești, ridicat în memoria eroilor, este Monumentul Eroilor de la Spătărești. Este vorba despre un ansamblu, al cărui element principal este troița din stejar, care mai cuprinde trepte care duc la cruce și esplanada din jurul ei, placate tot cu piatră de deal, parcare, spațiu verde ambiental cu arbuști ornamentali, un gard stilizat din fier forjat, cu 12 stâlpi ce simbolizează un pluton de soldați care stau permanent de strajă la monument și, nu în ultimul rând, o fântână, care are o frumoasă poveste.
În prima mare conflagrație mondială Regimentul „16 Dorobanți” s-a aflat pe câmpurile de luptă de la Oituz, Topliţa, Tulgheş, Cărbuneşti, a eliberat orașul Miercurea-Ciuc, a eliberat cel mai mare oraș al Ardealului, Cluj-Napoca, pe data de 24 decembrie 1918, a fost primul regiment al Armatei Române care a trecut Tisa, a eliberat Budapesta și a pierdut peste 6000 de ostași pe câmpurile de luptă. Regimentul „56 infanterie”, îşi lasă eroii în confruntările de la Nămoloasa, Mărăşeşti, Mărăşti. După încheierea primului război mondial, soldații Regimentului „56 Infanterie”, rezerva Regimentului „16 Dorobanți”, la inițiativa generalului Constantin Neculce, fost comandant al regimentului, drept mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru întoarcerea acasă, și cu gândul la camarazii căzuți pe câmpul de luptă, care de multe ori au suferit de lipsa apei, au hotărât să suporte cheltuielile pentru săparea unei fântâni în folosul public, pe care au dat-o de pomană pentru sufletele camarazilor lor. În amintirea acestui gest caritabil, la 100 de ani de când a fost făcut, s-a crezut că este foarte potrivit, ca prin săparea unei fântâni lângă crucile din stejar, să se facă amintire de cele două mari regimente, Regimentul „2 Grăniceri” și Regimentul „16 Dorobanți”, în același loc, la Monumentul Eroilor de la Spătărești.
Dacă, după ridicarea primei troiţe de la Spătăreşti, slujba de pomenire pentru eroi era făcută în ziua în care a avut loc bătălia, în prezenţa întregii protipendade a oraşului Fălticeni, începând cu anul 2019, slujba de pomenire va avea loc pe data de 26 septembrie, ziua în care este sfinţit Monumentul, hotărârea fiind luată de iniţiatorii şi susţinătorii ridicării Monumentului.
Aceasta este, pe scurt, povestea, de ieri și de azi, a Troiței și Monumentului Eroilor de la Spătărești, iar gândul ce trebuie să-l avem atunci când vorbim despre cei dinaintea noastră este: „VEȘNICĂ RECUNOȘTINȚĂ BRAVILOR ÎNAINTAȘI”.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989;
2. Vasile Nistoreasa, „Fălticeni – Repere în timp”, ed. Accenr Print, Suceava, 2007;
3. Vasile Costăchescu, Istoria Oraşului Folticeni, Folticeni, 1941.
Preot militar
iconom stavrofor Cătălin SIMION
Preşedintele
Asociaţiei Umanitare „Credinţă şi Faptă” Fălticeni
