Preotul Petru Irimescu, o personalitate remarcabilă în zona Fălticeni, s-a născut la data de 6 august 1945, în satul Pleșești, comuna Vulturești. Așadar, în acest an împlinește frumoasa vârstă de 78 de ani.
Într-o misiune plină de râvnă și devotament, Preotul Petru Irimescu a slujit cu inima deschisă timp de aproape trei decenii la Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni, aducând lumină și speranță în viața credincioșilor săi.
Una dintre cele mai notabile realizări ale sale a fost implicarea în restaurarea și construcția de biserici în mai multe localități din zonă.
Cu sprijinul credincioșilor, a zidit din temelii sau a restaurat opt biserici, dintre care enumerăm Biserica din Rădășeni, Lămășeni, Pocoleni, Valea Glodului, Merești, Pleșești, dar și Biserica Mănăstirii Buciumeni și Biserica Spitalului Municipal Fălticeni. De asemenea, a contribuit la ridicarea de case parohiale, case sociale și clopotnițe, toate necesare pentru buna funcționare a parohiilor în grija sa.
Remarcabil este faptul că, într-un gest modest și umil, Preotul Petru Irimescu a refuzat să-și scrie numele pe pisaniile bisericilor pe care le-a restaurat sau construit. Acest act a fost motivat de convingerea sa profundă că singura și adevărata răsplată pentru munca sa vine de la Dumnezeu și nu de la oameni.
Într-o lume în care recunoașterea și laudele sunt adesea căutate, personalitatea Preotului Petru Irimescu ne oferă un exemplu demn de urmat, al unei vieți trăite cu umilință și altruism în slujba credinței și a comunității.
Să îi transmitem urări de sănătate și împliniri în continuare, mulțumindu-i pentru devotamentul său și pentru moștenirea sa spirituală, care rămâne adânc înrădăcinată în inimile noastre.
Fălticeni Online
***
Un Părinte Sfințit de Devotament și Generozitate
“Spirit veşnic tânăr şi activ, pios şi generos, de o fascinantă plinătate a sufletului şi a minţii, Sfinţia Sa are dăltuite în redutele spiritului perceptele: să dăruieşti iubire, să faci bine, să ierţi.
O viață dedicată slujirii și credinței
Trecut prin vămile timpului, departe de fulgurante ispite, cuviosul părinte este încredinţat că Dumnezeu este viu şi-i răspunde rugii fierbinţi, şi că biserica este un corp viu în care fiecare celulă, interdependentă de celelalte, formează totul. Dornic de desăvârşirea misiunii bisericeşti, voievodul de obşte este un om de mare garanţie morală.
În jurul Sfinţiei Sale s-au ţesut şi se vor mai ţese legende. Sacerdotul este conştient că cetatea cel mai greu de cucerit şi stăpânit este inima credincioşilor. Ucenicind cu modestie de-o viaţă, părintele Irimescu este un punct cardinal în căutarea sacralităţii acestui ţinut. Mijlocitor între lume şi divinitate, preot de omenie, de toleranţă şi blândeţe, păzitor statornic şi harnic al sfintelor învăţături, uimeşte prin adânca credinţă şi prin puterea de combustie.
Comunicarea profundă cu divinitatea
Se arde pe sine prin flacăra nestinsă ce arde în el, prin flacăra credinţei şi a iubirii christice. Preot cu o pregătire spirituală de o sfâşietoare frumuseţe, nu cultivă o elocvenţă solemnă de amvon, ci o trăire întru divin de o mare simplitate şi modestie, învelită în sensibilitatea cald-prietenoasă a păstorului de suflete.
Umbra mângâietoare a cuvântului curge ca dintr-un nesecat izvor într-o orchestraţie perpetuu reînnoită. În Dumnezeu, întru Dumnezeu, prin Dumnezeu, de la Dumnezeu se produce înminunarea pentru că „Domnul păzeşte pe toţi ce-L iubesc” (Psalm 144 ).
Viaţa sa se scrie şi se rescrie prin rugăciune, se trăieşte şi retrăieşte tot prin rugăciune sub însemnul bunătăţii şi iubirii, al sfatului înţelept şi al dimineţii luminoase a speranţei. Privindu-l în actul sfânt liturgic cu mânile indreptate cucernic spre Cel de Sus, te uimeşte puterea comunicării cu Dumnezeirea în cuvânt mut, în tăcerea care este un dialog profund.
Sfinţia Sa vede, aude, simte, se înalţă, se smereşte, parcă pluteşte în marea taină, implorând mut, nepământean , transfigurat, numai duh. Marea taină a comuniunii cu lumea sfinţilor este culminaţia fiecărei slujbe şi rugi către înalt, este exemplaritatea trăirii religioase.
Pe ecranul meu interior şi, negreşit al multora, momentul de unicitate persistă continuu. Fiorul credinţei găseşte canalul de comunicare fără cuvinte făcându-te mai bun, mai dornic de îndumnezeire.
Rugându-se netulburat în apropiere de Dumnezeu, Părintele revarsă har şi lumină coborând cu smerenie la noi, cu sufletul deschis şi dăruitor împrăştiind mierea duhovnicească. Dumnezeu l-a dăruit cu mulţi talanţi pe care-i sporeşte pe ogorul divin şi pământesc.
Preotul păstor de suflete
Preotul cu nume de sfânt, de apostol, omul cu suflet de aur, prietenul tuturor credincioşilor, purtător a nenumărate virtuţi – filotimia, răbdarea, râvna, frumuseţea modestiei – este o pildă de statornicie a credinţei şi de trăire duhovnicească.
Nu şi-a scris numele în pisanii, ferindu-se de a fi în centrul atenţiei. Pelerin la locurile sfinte, adună în jurul bisericii unde slujeşte nenumăraţi pelerini credincioşi veniţi din multe localităţi, cuprinşi de marea putere de iradiere a credinţei.
O pildă de statornicie în credință
Întotdeauna a găsit un sfat şi o vorbă înţeleaptă de îmbărbătare.În codul său de conduită, chiar şi mustrarea aduce linişte şi speranţa de a fi pe placul Celui de Sus O afirmaţie a lui N. Iorga îi este pe dreapta-i măsură: „ lemn bun, lemn rău, aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără”.
Arhetipul preoțesc al înălțării duhovnicești
Pe părintele Petru Irimescu pare că-l cunosc înainte de a-l întâlni. Este o candelă de lumină. Arhetipul preoţesc de înălţare duhovnicească. Slujeşte la biserica cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni – Fălticeni, judeţul Suceava.”
(Mioara Gafencu, text publicat în iunie 2011)