Artur Gorovei (1874-1951), una dintre cele mai remarcabile figuri ale folcloristicii românești, dedicat în întregime cercetării și valorificării tradițiilor țărănești, a lăsat o amprentă profundă asupra cunoașterii și păstrării identității culturale a poporului român.
Născut la Fălticeni, pe 19 februarie 1874, Artur Gorovei a început să-și însușească cunoștințele în școli din diverse localități, evidențiindu-se prin pasiunea pentru drept, în final, obținând licența în drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1890.
Lucrările sale de referință, precum „Cimiliturile românilor” (1898), „Datinile noastre de naștere” (1909), „Datinile noastre de nuntă” (1910), „Credințe și superstiții ale poporului român” (1915), „Descîntecele românilor” (1931), „Noțiuni de folclor” (1933), și „Ouăle de Paști” (1937), reflectă pasiunea și devotamentul său pentru culegerea și conservarea moștenirii culturale a poporului român.
Artir Gorovei a avut o contribuție semnificativă și în domeniul editorial, fiind fondator și director al revistei „Șezătoarea” (Fălticeni 1892-1929), prima publicație românească dedicată exclusiv folclorului. Recunoașterea internațională a venit prin alegerea sa ca vicepreședinte al Societății Americane de Folclor din Chicago în 1899. Din 1915 a devenit membru corespondent al Academiei Române. În 1938, monografia Folticenii. Cercetare istorică asupra oraşului a primit Premiul Academiei Române.
Meritul său incontestabil a fost recunoscut de către Academia Română, care l-a ales membru de onoare în 1940, consacrându-l astfel drept unul dintre pilonii fundamentali ai studiilor folclorice în România. Artur Gorovei a dedicat o viață întreagă cercetării și promovării folclorului românesc, devenind un exponent de seamă al patrimoniului cultural al țării.
Descoperă mai multe la F.ONLINE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.