Fălticeniul în culori și lumină: moștenirea lui Dimitrie Loghin

Fălticeni și-a câștigat pe deplin numele de oraș cultural, datorită numărului mare de personalități pe care le-a dat societății românești. Aici s-au născut, au învățat, ori au locuit, pentru o perioadă de timp, multe nume cu rezonanță în diferite domenii de activitate: academicieni, oameni de știință, cercetători, astronomi, scriitori, muzicieni, actori și, nu în ultimul rând, artiști plastici. Amintim câteva dintre numele din Fălticeni și din împrejurimi care au slujit și încă slujesc șevaletul, pensula și culoarea, fiecare cu stilul său caracteristic: Aurel Băeșu, Dimitrie Loghin, Ion Grigore, Anton Costîn, Constantin Ungureanu Box, Mihail Gavril, Doru Axinte, Gabrel Baban, Dan Grigoraș, Alexandros Pintilii Karciucas. 

Dimitrie Loghin (n. 13 oct. 1910 – d. 18 iulie 1982) face cinste orașului nostru prin complexitatea sa artistică: pictor, sculptor, poet. S-a născut în satul Botești – Horodniceni, județul Suceava, într-o familie frumoasă cu frați și surori. După absolvirea claselor primare în satul natal, se înscrie la Fălticeni la Școala Normală de învățători ,”Ștefan cel Mare”. Aici are fericita șansă de a fi descoperit de profesorul Virgil Tempeanu, dascăl eminent și om de cultură.

Acesta și-a încurajat elevul să meargă pe calea artei, prin publicarea primelor poezii în revista ,,Înmuguriri’’ de la Fălticeni, ca mai apoi, în anul 1935, revista să se ocupe de apariția plachetei de versuri ,,Colocviu trist’’. Versuri profunde, cu metafore deosebite și imagini aparte. Imaginile vizuale desprinse din sufletul său preaplin de frumos le-a imortalizat în tablourile pe care le-a pictat de-a lungul carierei impresionante. Poetul-pictor și pictorul-poet avea multe de spus prin creația sa.

Drumul cizelării sale continuă prin înscrierea la Academia de Arte Frumoase din Iași, unde, datorită cunoștințelor deținute, este admis direct în anul II. Și aici destinul i-a scos în cale profesori deosebiți care i-au marcat traiectoria artistică, și anume, pictorii Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. Ce binecuvântare să ai așa profesori! A devenit el însuși profesor, slujind cercul de artă plastică de la Colegiul ,,Ștefan cel Mare’’ din Suceava timp de 37 de ani, cât și cercul de artă plastică de la Școala populară de artă din Suceava. Prin culoare și cuvânt a transmis elevilor săi dragostea pentru frumos. A avut elevi deosebiți. Amintim doar numele pictorului Ion Grigore.

Opera artistului plastic Dimitrie Loghin cuprinde mii de tablouri – peisaje (Peisaj de toamnă, Amurg, Iarna în Suceava etc), portrete (Autoportret), flori, natură moartă, atât în ulei, cât și acuarelă. Nuanțele de verde, roșu și gri duc cu gândul la prospețime, la seva vieții, lumina dominând și aducând strălucire. Orașul Suceava l-a inspirat mereu și mereu, fiind una din temele sale preferate în pictură. Ca sculptor, a preferat lemnul, ghipsul, teracota, încă din timpul studenței. A realizat bustul învățătorului Stoleru de la Baia, iar sculpturi ca Ciprian Porumbescu, Cântăreața etc, sunt o dovadă a talentului dublat de muncă depusă ani și ani. Desigur că nu au întârziat să apară și rezultatele. Valoarea operei sale a fost recunoscută la nivel național prin atribuirea mai multor premii și disctincții valoroase.

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, de-a lungul carierei a fost nelipsit din expozițiile de gen, atât personale, cât și tematice, în județul Suceava (la Fălticeni, Suceava, Câmpulung), dar și în mai multe județe din țară. Postmortem a fost numit Cetățean de Onoare a orașului Suceava (2003), oraș pe care l-a iubit atât de mult și pe care l-a imortalizat în multe tablouri.            

Fiica artistului, profesoara Viorelia Braicu, a adunat toată opera pictorului în ,,Albumul Dimitrie Loghin, artist plastic’’, album apărut în 2012 la Editura ,,Mușatinii’’ din Suceava. Noi, fălticenenii, putem admira la Muzeul ,,Ion Irimescu’’ din Fălticeni cele 25 tablori semnate Dimitrie Loghin, sub numele ,,Case vechi din Fălticeni’’. Tablourile pictorului care și-a petrecut adolescența la Fălticeni, loc unde aripile sale au prins a zbura, sunt expuse în diferite muzee din țară, dar îmbogățesc și colețiile particulare de peste hotare.