Zvonul care tulbura Fălticeniul în februarie 1888

La început de februarie 1888, Fălticeniul devenea subiect de dezbatere într-unul dintre cele mai influente ziare ale vremii, Epoca. Nu era vorba despre un eveniment consumat, ci despre un zvon persistent, considerat „foarte acreditat”, privind desființarea regimentului de dorobanți din oraș.

Într-o perioadă în care conflictele armate reprezentau o amenințare constantă, existența unui regiment militar însemna mai mult decât apărare: aducea resurse, stabilitate și prestigiu local. Posibila mutare a statului major și redistribuirea efectivelor militare erau percepute ca o pierdere majoră pentru târg, estimată la sute de mii de lei anual.

Textul din 2 februarie 1888 reflectă fidel neliniștea comunității, furia alegătorilor și ironia tăioasă a presei față de explicațiile politice considerate neverosimile chiar și pentru standardele epocii.

Din Folticeni, aflăm că după un sgomot foarte acreditat acolo, la 1 aprilie viitor două regimente de dorobanţi din Moldova, acele de Fălciu şi de la Suceava, vor fi desfiinţate. Statele majore ale acestor regimente se trec, de la Huşi la Filiaş şi cel de la Folticeni la Titu, iar dorobanţii vor face parte din regimentele judeţelor vecine. Această măsură ar fi fost luată din cauza micului efectiv ale celor două regimente, neavând cu rezervele lor patru mii oameni pentru a forma linia 1-a şi linia 2-a în caz de resbel.

Oraşul Folticeni va suferi o pagubă mare, căci cu concentrările de recruţi şi cu şederea statului major se cheltuiesc în oraş aproape de 800.000 lei pe an. Din această cauză mulţi din alegători sunt furioşi pe foştii deputaţi. Deşteptul d. Alexandru Liteanu, senator, pentru a îndrepta lucrurile, zice că cauza desfiinţării e că într-un resbel austro-rus se poate ca România să fie aliată cu Austria; dar curentul în Suceava ca şi în toată Moldova fiind pentru Rusia, regimentul de dorobanţi de acolo ar fi trebuit să fie trimis în Muntenia şi înlocuit cu un regiment de dorobanţi de Munteni. Trebuie să fie d Liteanu ca sa spue o asemenea inepţie închipuindu-şi că esplică ceva şi că va găsi pe cineva se-l creadă.