Am observat în nenumărate rânduri că lumea confundă anumite aspecte ce țin de istoria noastră locală și mai ales persoane din alte zone ale țării consideră că tot județul Suceava face parte din Bucovina, ceea ce nu este corect dpdv istoric. Iată la ce mă refer: de multe ori am auzit în prezentările unor crainici tv sau radio că Fălticeni ar face parte din Bucovina: Vă invităm în momentele următoare să poposim în frumoasa Bucovină, și anume, în orașul Fălticeni.... Dragi prieteni, Fălticeni NU este parte din Bucovina.
Haideți să lămurim pentru început ce înseamnă Regat și ce înseamnă Bucovina. În anul 1881 România a devenit regat, iar Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful statului, a devenit primul rege al României, ,,alteță regală”. România a fost condusă de mai mulți regi până în anul 1947 când la putere au venit comuniștii: Carol I, Ferdinand I, Mihai, Carol II. Vechiul Regat cuprindea Moldova și Țara Românească, iar locuitorii săi erau numiți regățeni.
Bucovina, adică Țara fagilor, după o denumire nemțească, s-a desprins de Moldova în anul 1774 când a fost asimilată de Imperiul Habsburgic Austro-Ungar (Bukowina) și s-a unit cu Regatul României abia după Primul Război Mondial. Din Bucovina făceau parte 142 așezări din județul Suceava (ex: Gura Humorului, Frasin, Cîmpulung Moldovenesc, Cajvana, Solca, Vatra Dornei, Suceava, Milișăuți, Siret, Rădăuți, Vicov de Sus), cât și orașe și sate din Ucraina (ex: Cernăuți). Din Bucovina NU făceau parte localitățile Fălticeni, Broșteni, Dolhasca, Liteni, Salcea, nici județul Botoșani.
Fălticeni era un oraș de graniță între Regat și Bucovina. De aceea, în timpul bătăliei de la Spătărești din ianuarie 1918, trupele ruse care se retrăgeau spre țara lor urmăreau să cucerească orașul Fălticeni, pentru a li se înlesni intrarea în Bucovina.
Clare lămuriri în acest sens le găsim la cronicarul Eugen Dimitriu, fost director al Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, în cartea sa ,,Orașul muzelor”.[1] La ieșirea din Fălticeni spre Bucovina au existat pichete grănicerești ale armatei române la Cornu Luncii și la ieșirea din oraș spre Bunești.
La punctul de frontieră de la Cornu Luncii s-a impus maiorul Scriban în perioada ocupării Bucovinei de către habsburgi. Pentru a se trece granița la Fălticeni, controalele de la Cornu Luncii erau aspre, cetățenilor li se verificau actele, dar și bagajele. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 1918 când trupele române au intrat în Bucovina, mai precis Regimentul 16 Infanterie din Fălticeni, Cornu Luncii devenind astfel, prima localitate care s-a unit cu țara. În anul 2018 în locul pichetului de graniță s-a înființat un muzeu al Unirii.
La ieșirea din orașul Fălticeni spre Suceava exista un pichet al grănicerilor în serpentinele din livezile de la Bunești. Aici erau verificate pașapoartele celor care călătoreau dinspre Fălticeni spre… Bucovina. La acest pichet din păcate aveau loc chefuri mari, cât se poate de deșănțate, în rândul ofițerilor din Primul Război Mondial. Ei erau cunoscuți pentru chefurile însoțite de băutură și femei ușoare, pentru ei cântând în nenumărate rânduri lăutarul Anghel Balica.
Există un moment care vorbește cât se poate de lămurit de rigiditatea regulilor impuse de granițe. Muzicianul de la Fălticeni, Oscar Pursch, pentru a susține concerte la Suceava cu fanfara Regimentului din oraș, era nevoit să obțină aprobări tocmai de la Viena pentru a putea trece granița spre Bucovina.
După cum se poate observa, orașul nostru are o istorie foarte interesantă care trebuie redescoperită și înțeleasă.
[1] Dimitriu, Eugen, Orașul muzelor, Ed. Bucovina istorică, Suceava, 2002.
