LIGA 3: ȘOMUZ FĂLTICENI - CSM PAȘCANI (30 aprilie /ora 17.00) VEZI LIVE !
23 mai 2022

Fălticeni, orașul de ieri și orașul de azi

Orașul Fălticeni, numit cândva ,,Florența României’’, fostă capitală a județului Suceava, și-a schimbat înfățișarea de-a lungul vremii, iar unor clădiri foarte frumoase, cu o arhitectură a bunului gust, li s-au atribuit alte folosințe față de cele pentru care au fost construite.

Străzile au îmbrăcat alte straie, oamenii sunt alții, dar unele locuri și clădiri încă vorbesc despre ceea ce s-a petrecut în târgul nostru aflat sub binecuvântarea Șomuzului. Voi vorbi astăzi despre câteva exemple care vin să întărească ceea ce am afirmat în rândurile de mai sus despre Folticeniul de ieri și Fălticeniul de azi.

Mi s-a părut interesantă această traiectorie, drept dovadă că și clădirile au o istorie și o poveste a lor.

Pe strada Sucevei există o clădire care a găzduit cândva Consulatul austriac, o clădire foarte frumoasă și pe nedrept uitată. Aici mai târziu a funcționat Stațiunea de cercetări pomicole.

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni funcționează și astăzi în casa care a aparținut scriitorilor Vasile și Horia Lovinescu.

În orașul nostru exista spitalul Stamate, apoi s-a mai construit, de către evrei, în 1894, încă un spital, și anume Spitalul Israelit Elias. După anul 1950 acest spital a fost transformat în maternitate, unde au venit pe lume mii de copii. Maternitatea, în trecut a fost de fapt o foarte frumoasă casă-conac ce a aparținut familiei Cantacuzino, de la care a cumpărat-o comunitatea izraelită din oraș.

Pe aceeași stradă, în apropiere de maternitate, regăsim în documente Gimnaziul Alecu Donici, devenit astăzi prestigiosul Colegiu Național ,,Nicu Gane’’. În acest gimnaziu a funcționat, în timpul Primului Război Mondial, Spitalul militar nr. 256.

Colegiul ,,Vasile Lovinescu’’, cunoscut de noi toți sub titulatura de Liceul Agricol, a fost inițial școală de meserii, apoi școală horticolă sub directa administrare a stațiunii pomicole din oraș.

Într-o clădire din fața stadionului, cu ceva vreme în urmă funcționa trezoreria orașului, dar puțină lume știe că această clădire a fost casa lui Nicolae Măcărescu.

Aflăm la cronicarul Eugen Dimitriu cum că în zona Casei de Cultură a existat un imobil  în care a locuit maiorul Ioan, cel care a murit în 1877 în bătălia de cucerire a redutei Grivița 2, în timpul Războiului de Independență. Casa de Cultură de astăzi a fost cu ani în urmă Casa Armatei, iar în parcul de peste drum era instalată statuia Grănicerul, astăzi stând de veghe la intrarea în oraș dinspre Roman.

Biblioteca Municipală ,,Eugen Lovinescu’’ are o istorie interesantă. Situată în fața primăriei Fălticeni, clădirea, frumoasă și elegantă, a aparținut moșierului de la Baia, Cantacuzino-Pașcanu, fiind construită în anul 1858. Aici se înființează Muzeul Sucevei, în condițiile în care doar patru muzee existau în țară, iar Bucureștiul nu avea unul, iar mai târziu, în anul 1914, neobositul profesor Vasile Ciurea îl transformă în Muzeul Fălticenilor. Interesant: sediul bibliotecii de astăzi a găzduit cândva un muzeu cu obiecte de mare valoare culturală.

Casa inginerului Ludovic Cazaban este cunoscută nouă tuturor ca Parchetul Judecătoriei Fălticeni, iar farmacia Kisselevski a fost transformată astăzi în Casa pensionarilor. Clădiri înălțate cu mult gust care astăzi au altă întrebuințare.

Muzeul Apelor ,,Mihai Băcescu’’ a fost cândva Tribunalul Județean. A fost foarte cunoscută în vreme povestea avocatului Ionel Teodoreanu (scriitorul) care a pledat cu atâta pricepere, încât a obținut achitarea unui inculpat acuzat de crimă, poveste ce a stârnit mare vâlvă în oraș.

În zona Policlinicii de astăzi a existat parcul ce-i aparținea boierului Alecu Forăscu-Botez, un parc cunoscut în oraș mai ales datorită unei scene improvizate aici în scopul de a se desfășura spectacolele de teatru susținute de trupa de actori de la Rotopănești, cât și de actorul Matei Millo de la Spătărești.

Impunătoarea clădire a Muzeului ,,Ion Irimescu’’ din Fălticeni a fost în trecut Prefectura județului Baia. Aici a locuit Alecu Forăscu-Botez, boierul rămas în istoria orașului ca un luptător împotriva Unirii de la 1859. În spatele Muzeului ,,Ion Irimescu’’ ne mai putem bucura de ceea ce a rămas din vestita Grădină publică a orașului, grădină plantată de farmacistul Carol Vorel și prevăzută cu un foișor în care duminica cânta fanfara militară. Cât de frumos! (De la Carol Vorel a cumpărat Sadoveanu terenul pe care și-a construit casa din deal.)

Banca Națională (Banca Agricolă) a funcționat în oraș din anul 1902 în frumoasa casă construită de institutorul Serafim Ionescu care mai apoi a vândut-o băncii.

În sediul Casei de copii școlari, tot în timpul Primului Război Mondial, s-a instalat serviciul de cenzură al poștei, scopul fiind acela de a se cenzura corespondența către și dinspre front.

Germanistul Virgil Tempeanu a locuit timp de un an (1913-1914) într-o casă construită cu mult rafinament, în locul în care mai târziu s-a înălțat Casa Cărții. Și Casa Cărții, din păcate, astăzi are o altă întrebuințare.

Poate că uneori trecem nepăsători pe lângă oameni fără să ne gândim la durerea lor, și nu ne pasă nici de clădiri, nu conștientizăm că istoria e lângă noi și că ceea ce a fost ieri, astăzi este altceva. Marele nostru noroc este că s-au născut oameni precum cronicarul Eugen Dimitriu, care nu ne-a lăsat cunoașterea să ruginească.

Un oraș numit cândva Folticeni, astăzi este Fălticeni. Orașul de ieri arăta diferit față de orașul de azi, iar orașul de mâine va fi cu totul altul față de cel actual.