Seara Învierii, ne găsea în hainele cele noi, pregătite din timp pentru întâlnirea cu miracolul ce-l așteptam cu bucurie la biserica din dealul Tâmpeștilor.
Trotuarele din această parte a târgului, prindeau viață mai mult ca oricând. Grupuri mari de oameni se îndreptau în tăcere spre treptele nesfârșite din capătul străzii 2 Grăniceri, purtând în mâini lumânări fragile și chiar buchete mici de flori din grădinile caselor.
Copiii țineau pasul cu cei mari și nu simțeau deloc oboseala, chiar dacă se înnoptase de-a binelea. Pocnete răzlețe prevesteau ceea ce avea să se întâmple peste doar câteva ceasuri .
Curtea bisericii era neîncăpătoare, la fel și aleile cimitirului străjuit de brazi seculari sub care se odihneau, până la ceasul Învierii, bunicii care păreau a ne zâmbi din fotografiile ovale și reci.
Câte o boare caldă de vânt, punea la încercare flăcăruile jucăușe ce licăreau peste tot, luminând chiar și cele mai întunecate locuri presărate cu lespezi dăltuite, sub care-și petreceau veșnicia neștiuți trăitori ai târgului…
Foto: Alex Săvescu / 23 aprilie 2022
