Marți, în Săptămâna Patimilor, anul trecut (2022), am avut onoarea și privilegiul, ca preot militar, să spovedesc și să administrez ultima Împărtășanie unui veteran de război. Este vorba despre domnul Ilie Macovei, din municipiul Fălticeni.
Spun privilegiu, pentru că unii dintre noi nu au avut ocazia și nici nu știu dacă o vor avea, datorită numărului tot mai mic al acestora, să întrețină un dialog cu un veteran de război, cu acel om care pentru o cauză, un ideal (însușite sau nu) a stat în fața gloanțelor, a îndurat frig, ploaie, soare, ger, foame, sete, depărtare de cei dragi și apropiați, boli, răni, lagăr, păduchi, foarte mulți păduchi, și multe, multe altele, chiar și după lăsarea la vatră, dacă ne gândim că după al doilea război mondial rușii și comuniștii au luat foștilor combatanți și ceea ce au avut, fiind răsplătiți doar cei ce au luptat de partea rușilor.
În cadrul Simpozionului „Istorie militară la Fălticeni. Monumentele eroilor bătăliei de la Spătărești”, organizat la sediul Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni, în data de 22 septembrie 2022, a fost cinstit veteranul de război, în vârstă de 99 de ani și cinci luni (acum având împlinită vârsta de 100 de ani), domnul Ștefan Țăranu, din satul Petia, comuna Bunești, județul Suceava, care a luptat cu Regimentul 16 Infanterie Fălticeni în cel de al doilea război mondial. Ca fapt divers, unul din cei doi fii ai veteranului de război a satisfăcut și el stagiul militar la unitatea militară de la Fălticeni, iar o strănepoată a absolvit Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni la câteva săptămâni după cinstirea străbunicului ei. Avem bucuria ca pe domnul Ștefan Țăranu să-l mai avem printre noi.
Tot anul trecut, înainte de marea Sărbătoare a Nașterii Domnului, mai exact pe data 15 decembrie, a plecat dintre noi încă unul din puținii veterani de război pe care îi mai avem printre noi. Pe data de 22 aprilie, anul acesta, ar fi împlinit vârsta de 102 ani. Este vorba de domnul Iosif Popa, din Municipiul Fălticeni, născut în anul 1921, în localitatea Baia, prima capitală a Moldovei. A luptat, ca vânător de munte, atât pe frontul de Est, cât și pe frontul de Vest, până în munții Tatra, de unde s-a întors pe jos. Îmi povesteau cei doi fii ai veteranului cum, în urmă cu câțiva ani, i-a rugat să-l ducă la Carei, Debrețin și Budapesta, o parte din locurile unde a participat la lupte, și într-adevăr își aducea aminte de anumite lucruri și povestea întâmplări.
Luând ca reper anul 2018, Anul Centenarului Marii Uniri, în acel an, la data de 1 Decembrie, mai trăiau la noi în țară aproximativ 8000 de veterani de război. Pe data de 1 Decembrie 2022 mai trăiau aproximativ 1500 de veterani de război, iar anul acesta, la data stabilită pentru a cinsti veteranii de război, mai sunt în viață aproximativ 1100 de veterani de război.
Au calitate de veterani de război persoanele care au participat la Primul sau la al Doilea Război Mondial în armata română și care s-au aflat în situațiile prevăzute de legile nr. 49/1991 și nr. 44/1994, legi care stabilesc și drepturile veteranilor de război.
Avem și o zi în care se face amintirea veteranilor de război.
Ziua veteranilor de război este sărbătorită, în fiecare an, la 29 aprilie, amintind de data la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supraviețuitorilor Războiului de Independență (1877-1878), Înaltul Decret prin care a instituit pentru prima dată titlul de ”Veteran de război”, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostașilor care au luptat în acel război.
În Ziua de cinstire a veteranilor de război, anul acesta căzând și în zi de sâmbătă, zi în care suntem îndemnați să ne aducem aminte și să aducem jertfa cuvenită celor care nu mai sunt printre noi, la biserica Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi “Petru Rareș” Fălticeni, a avut loc o activitate, la care au participat cadre și elevi ai școlii, în cadrul căreia s-a adus cinstire veteranilor de război și eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă sau care și-au găsit sfârșitul în lagăre sau închisori, prin rugăciunile înălțate la Bunul Dumnezeu și jertfa adusă, prin aducerea aminte a faptelor de vitejie și jertfa de sânge a celor care au luptat pentru viitorul și moștenirea lăsată urmașilor, cât și prin conștientizarea importanței cinstirii vrednicilor înaintași.
Veșnică recunoștință!
Preot militar (rz.) Cătălin SIMION
