Pe 8 august 1780, sub domnia lui Constantin vodă Moruzi, a fost emis hrisovul domnesc care a marcat momentul înființării târgului Fălticeni, o așezare cu o istorie bogată și tradiții înrădăcinate.
Această mișcare strategică a avut loc pe moșia stolnicului Ioniță Bașotă, cu scopul de a crea o nouă reședință a isprăvniciei ţinutului al Sucevei, în contextul răpirii zonei de nord-vest de către Imperiul Habsburgic la sfârșitul Războiului Ruso-Otoman din 1768-1774.
De-a lungul timpului, noul târg a fost menționat în diverse documente sub nume variate: Folticeni, Tâmpești, Şomuzul și Şoldăneşti. Evoluția sa a fost una marcată de provocări și momente de viață vibrantă. Incendiile frecvente, epidemiile de holeră, devastările aduse de trupe străine și divergențele dintre proprietari au adus cu sine o viață dificilă pentru locuitori.
Cu toate acestea, în ciuda obstacolelor, în fiecare an au existat zile în care comunitatea s-a unit, aducând un minim tonus de viață, unde activitățile meșteșugărești și tradițiile locale au readus un strop de normalitate.
Un punct important în dezvoltarea urbană a târgului a fost hrisovul emis de Scarlat vodă Calimah la 10 septembrie 1814. Acesta a decis că Fălticeniul va găzdui patru iarmaroace (bâlciuri) anuale, cu ocazia Sfântului Ilie, Sfântului Dumitru, Sfântului Gheorghe și Miezul Păresimii. Printre acestea, bâlciul de Sfântul Ilie s-a impus cu amploarea și importanța sa, devenind o tradiție memorabilă pentru comunitate.
În monografia sa „Fălticeni repere în timp”, profesorul Vasile Nistoreasa, un localnic dedicat istoriei orașului, aduce în lumină aceste aspecte fascinante ale dezvoltării târgului Fălticeni. Prin istoria sa variată și tradițiile încă vii, acest oraș continuă să-și împărtășească poveștile cu generațiile actuale și viitoare, păstrându-și locul în peisajul istoric al regiunii.
„Evoluţia târgului Fălticeni n-a fost deloc uşoară. Desele incendii care mistuiau în câteva ore casele, prăvăliile, magaziile cu mărfuri, în majoritate acoperite cu şindrilă sau stuf, epidemiile de holeră, devastările unor trupe străine, lăcomia boierilor şi certurile dintre proprietari, însoţite de procese interminabile, au dus ca viaţa oamenilor să fie aspră, bântuită de sărăcie, drame, deznădejde.
Pe parcurs apar mici ateliere meşteşugăreşti (tinichigerii, cizmării, tăbăcării, croitorii, frizerii), crâşme, prăvălii, în genere un peisaj economic eterogen şi cenuşiu.
În fiecare an existau totuşi şi zile pătrunse de un minim tonus de viaţă, în care,(…)bătrânii îşi uită vârsta, văduvele jalea şi gospodarii treburile.
Scarlat vodă Calimah emite la 10 septembrie 1814 un hrisov domnesc, în care, printre altele, hotărăşte ca, anual, la Fălticeni să aibă loc patru iarmaroace (bâlciuri): la Sfântul Ilie, la Sfântul Dumitru, la Sfântul Gheorghe şi la Miezul Păresimii.
Însă bâlciul care s-a impus şi a impresionat prin amploare şi importanţă s fost bâlciul de Sfântul Ilie.” (Vasile Nistoreasa – monografia „Fălticeni repere în timp”, despre apariţia urbei de pe Şomuz)
Conținutul Hrisovul domnesc emis de domnitorul Constantin vodă Moruzi
Noi Constantin Moruz Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn pământului Moldovei. Facem ştire cu această carte că fiind porunca domniei mele, ca să se facă târg nou la ţinutul Sucevei, încă din anul trecut ce au început a se aduna oameni pe moşia d-sale stolnicului Ioniţă Başotă, ca să se facă târg, aflându-se la loc bun şi larg, şi s-au numit târgul Şoldăneşti, de la care târg viind acum înaintea Domniei mele o samă de târgoveţi, au arătat o scrisoare de tocmeală şi de aşezare din anul acesta, 1780, iulie 1, iscălită de d-lui stolnicul Ioniţă Başotă, stăpânul moşiei, că, atât ei cât şi alţii ce se vor mai strânge, oricât de mulţi, să fie volnici aşi face case, dughene, crâşme, velniţe şi orice şi pentru venitul moşiei au făcut aşezare întru acest chip, ca să plătească besmănul locului pe tot anul: de crâşmă cu pivniţă câte doi zloţi şi de dugheană câte un leu; iar cine va avea alişveriş afară la mahala ori cu ce fel de hrană, asemenea să deie câte un leu de casă, iar cei care vor avea casă la mahala şi nici un alişveriş nu vor face, aceia să deie câte 20 parale pe casă şi atât casele cât şi dughenele să cuprindă loc una cinci spre zece stânjeni în lung, iar în lat cât ar ţine casa sau dugheana. Jidovii să ţie o casă pentru închinăciunea lor de o parte, iar nu între creştini, care să fie asemenea ca şi a celor alte case, iar nu întru alt chip, cum şi un loc afară ca să li se dea jidovilor pentru mormânturi unde li se vor arăta de ispravnicii ţinutului, care loc să fie în lung şase stânjeni, iar în lat opt stânjeni. Aşişderea velniţe când vor vrea să facă pe moşie, aceştia nimic bezmăn să nu dea şi oriunde îşi va apuca locul său să-l stăpânească ei şi copiii lor tot cu această tocmeală. Iar când ar vrea cineva să-şi vândă casa ori dugheana dintr-acest târg, dator să fie a întreba pe stăpânul moşiei şi de vor fi lui trebuitoare le va cumpăra, iar când nu va avea trebuinţă, atunci să fie volnic a o vinde cui ar vrea şi cel ce ar cumpăra casa sau dugheana tot acel preţ să dea stăpânului moşiei, nu mai mult. Dar şi târgoveţii aceştia datori să vie la vreme ca să-şi plătească bezmănul fără nici o pricină. Dar după această tocmeală rugându-se târgoveţii ca să li se facă prin scris întăritură gospod, pentru aceia iată prin această carte a Domniei mele întărim numiţilor târgoveţi creştini, armeni, jidovi, ce se vor aduna cu locuinţa la acest târg, ca după tocmeala ce a avut cu d. stolnic Ioniţă Başotă, stăpânul moşiei de acum înainte şi în veci să se urmeze la toate după cum se cuprinde la această scrisoare şi să stăpânească fireşte care le place cu pace casele, dughenele, crâşmele şi velniţele ce vor face întru acest târg şi dându-şi bezmănul numai pe cele ce se arată la scrisoarea de tocmeală să nu fie supăraţi nici d-lui Stolnicul Ioniţă Başotă, nici fiii săi, nici alţii să nu poată strica aşezarea şi tocmeala ce a făcut de bună voia sa, nici s-adauge vreo dată mai mult decât se arată prin scrisoarea de tocmeală şi din afară dintr-acele pomenite. Încă pentru şcoală şi învăţătura copiilor ce vor avea creştinii întru acest târg să nu fie supăraţi cu besmănul nici cât de puţin de către stăpânul moşiei. Ce dar întărim Domnia mea toate cele de mai sus arătate ca să se urmeze pre deplin de a pururea cum se cuprinde la această carte.