Pe data de 2 februarie 1896 trecea la cele veșnice, la Iași, poetul Neculai Beldiceanu.
S-a născut pe 26 octombrie 1844, la câțiva kilometri de Fălticeni, în localitatea Preutești. A fost fiul judecătorului Nicolae Beldicean, descendent al unei familii de mici boieri, și tatăl prozatorului Nicolae Beldiceanu.
Și-a dedicat activitatea științei și poeziei. Specializat în istorie, a funcționat ca profesor la Fălticeni, Botoșani și Iași. În paralel a întreprins și cercetări de arheologie, numismatică și epigrafie, fiind ales membru al Academiei de Științe din Berlin. A fost renumit prin săpăturile de la Cucuteni, prin colecția de monede străvechi și prin manuscrisul referitor la Inscripții și note adunate din mânăstirile Moldovei și Bucovinei.
A debutat cu versuri în „Lumina” (1863), a fost colaborator la „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Evenimentul literear”, „Arhiva”, editor al revistei „Cultura”, fondator al „Cercului literar” , membru activ al Societății Științifice și Literare din Iași , membru al Junimii.
(Selecție din „Dicționar al personalităților fălticenene”, Eugen Dimitriu)
Descoperă mai multe la FOnline
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.