Sursa foto:
“Pagini din trecutul evreilor: Fălticeni”, volum editat de Organizația Evreilor din Fălticeni, Tel Aviv, 1995.
1 mai 1857 – După înăbuşirea revoluţiei de la 1848, la Fălticeni, ca şi în restul ţării, s-a dezvoltat o puternică mişcare unionistă. (…) Comitetul unionist din Fălticeni a înaintat la un memoriu de protest către reprezentantul Franţei, baronul de Talleyrand, demascând cu vehemenţă politica perfidă a căimăcămiei şi a organelor sale servile din subordine. Memoriul dezvăluia, printre altele, că, în aprilie 1857, la Fălticeni fusese destituit din învăţământ, pentru activitate unionistă, Nicolae Verdeanu.
1 mai 1937 – Criticul literar Eugen Lovinescu publică în gazeta săptămânală independentă “Curentul fălticenean”, redactată de Leon Negru şi tipărită la Tipografia „Saidman”, un articol în apărarea fostului său coleg de gimnaziu, Mihail Sadoveanu, împotriva căruia s-au pronunţat, pe motive politice, câţiva consilieri iresponsabili ai primăriei, aceştia propunând să-i se retragă titlul de „Cetăţean de onoare”, acordat în 1930, cu ocazia aniversării a 50 de ani de viaţă, iar numele străzii Mihail Sadoveanu să fie anulat.
Mihail Sadoveanu e cel mai legat de oraşul nostru. Multe vor dispărea de pe faţa pământului şi multe, sute de consilii comunale cu oameni importanţi de o zi, vor dispărea şi ele, dar orăşelul nostru va trăi încă cu amintirea naţiunii în opera acestui mare poet, care a transcris în cărţile lui tot ce face dulceaţa, farmecul grădinilor, toată poezia şesului Moldovei şi a dungei violete a Carpaţilor apropiaţi, pe care decenii i-a privit de pe dealul lui de la marginea uliţii Rădăşenilor. Pe lângă statornicia munţilor şi a apelor, să ştie concetăţenii mei că atât mai rămâne ca o coloană între ruine: arta. Fălticenii nu vor trăi decât atât cât se vor reflecta în operele marilor scriitori ce au trăit în el… Nu o tăbliţă de stradă li se cuvine, ci întreţinerea vie a cultului lor sub toate formele recunoştinţei publice.
1 mai 1932 – Apare, lunar, Înmuguriri, revistă literară, artistică şi socială,condusă de un comitet format din Mihail Havriş, Petre Georgescu, C. Dandescu, Ion Lungu, Nicolae Chertic, Ion Vasile, Vasile Coban, Ştefan Oană, Mihail Şerban, Ion Feresuariu, Elena H. Dumbravă, Sergiu Gheorghiu. Redacţia şi administraţia sunt asumate de Mihail D. Havriş. Până în septembrie, acelaşi an, redacţia s-a aflat la Piatra Neamţ, pe strada Coman, nr. 2, după care se mută la Fălticeni, pe strada Ion Creangă, nr. 37. În 1933, începând cu nr. 11-12, la conducerea revistei se implică, alături de redactorul Mihail Havriş, în calitate de director, şi prof. dr. Virgil Tempeanu. Din cauza lipsei finanţării, revista a apărut cu mari eforturi până în decembrie 1940, ceea ce a dus, uneori, la cumularea a câte trei şi chiar a câte şase numere (în 1935, de exemplu, când au apărut într-un singur volum numerele 7-12). Cu toate acestea, publicaţia se numără printre cele mai consistente reviste din perioada interbelică, atât prin programul propus – Nu vom fi adepţii nici unei şcoli literare. Fiecare va fi bine primit în mijlocul nostru cu ceea ce va fi în stare să producă -, cât şi prin conţinut şi prin colaboratorii ei de mare valoare: Eugen Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Artur Gorovei, Virgil Tempeanu, Mihail Şerban, Lecca Morariu, Aurel George Stino, Mircea Străinul, Florea Rarişte, George Ursu, Dimitrie Iov, Dumitru Stanciu.
