LIGA 3: ȘOMUZ FĂLTICENI - CSM PAȘCANI (30 aprilie /ora 17.00) VEZI LIVE !
8 august 2022

Personalităţi ale zonei Fălticeni. Preotul Petru Irimescu de la Rădăşeni

Preotul Petru Irimescu s-a născut pe data de 6 august 1945, în satul Pleşeşti, comuna Vultureşti.

A fost paroh al bisericii din Valea Glodului, în perioada 1969-1986, apoi a slujit aproape 30 de ani la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Rădăşeni.

Cu o râvnă deosebită, ajutat de credincioşi, a zidit din temelii sau a restaurat opt biserici, la Rădăşeni, Lămăşeni, Pocoleni, Valea Glodului, Mereşti, Pleşeşti, Fălticeni (Biserica Mănăstirii Buciumeni şi Biserica Spitalului Municipal Fălticeni). A construit case parohiale, case sociale, clopotniţe şi toate cele necesare acestor parohii.

A refuzat să-şi scrie numele pe pisaniile bisericilor la care a trudit, gândinu-se că singura şi adevărata răsplată vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni.

***

“Spirit veşnic tânăr şi activ, pios şi generos, de o fascinantă plinătate a sufletului şi a minţii, Sfinţia Sa are dăltuite în redutele spiritului perceptele: să dăruieşti iubire, să faci bine, să ierţi.

Trecut prin vămile timpului, departe de fulgurante ispite, cuviosul părinte este încredinţat că Dumnezeu este viu şi-i răspunde rugii fierbinţi, şi că biserica este un corp viu în care fiecare celulă, interdependentă de celelalte, formează totul. Dornic de desăvârşirea misiunii bisericeşti, voievodul de obşte este un om de mare garanţie morală.

În jurul Sfinţiei Sale s-au ţesut şi se vor mai ţese legende. Sacerdotul este conştient că cetatea cel mai greu de cucerit şi stăpânit este inima credincioşilor. Ucenicind cu modestie de-o viaţă, părintele Irimescu este un punct cardinal în căutarea sacralităţii acestui ţinut. Mijlocitor între lume şi divinitate, preot de omenie, de toleranţă şi blândeţe, păzitor statornic şi harnic al sfintelor învăţături, uimeşte prin adânca credinţă şi prin puterea de combustie. Se arde pe sine prin flacăra nestinsă ce arde în el, prin flacăra credinţei şi a iubirii christice. Preot cu o pregătire spirituală de o sfâşietoare frumuseţe, nu cultivă o elocvenţă solemnă de amvon, ci o trăire întru divin de o mare simplitate şi modestie, învelită în sensibilitatea cald-prietenoasă a păstorului de suflete. Umbra mângâietoare a cuvântului curge ca dintr-un nesecat izvor într-o orchestraţie perpetuu reînnoită. În Dumnezeu, întru Dumnezeu, prin Dumnezeu, de la Dumnezeu se produce înminunarea pentru că „Domnul păzeşte pe toţi ce-L iubesc” (Psalm 144 ).

Viaţa sa se scrie şi se rescrie prin rugăciune, se trăieşte şi retrăieşte tot prin rugăciune sub însemnul bunătăţii şi iubirii, al sfatului înţelept şi al dimineţii luminoase a speranţei. Privindu-l în actul sfânt liturgic cu mânile indreptate cucernic spre Cel de Sus, te uimeşte puterea comunicării cu Dumnezeirea în cuvânt mut, în tăcerea care este un dialog profund. Sfinţia Sa vede, aude, simte, se înalţă, se smereşte, parcă pluteşte în marea taină, implorând mut, nepământean , transfigurat, numai duh. Marea taină a comuniunii cu lumea sfinţilor este culminaţia fiecărei slujbe şi rugi către înalt, este exemplaritatea trăirii religioase.

Pe ecranul meu interior şi, negreşit al multora, momentul de unicitate persistă continuu. Fiorul credinţei găseşte canalul de comunicare fără cuvinte făcându-te mai bun, mai dornic de îndumnezeire. Rugându-se netulburat în apropiere de Dumnezeu, Părintele revarsă har şi lumină coborând cu smerenie la noi, cu sufletul deschis şi dăruitor împrăştiind mierea duhovnicească. Dumnezeu l-a dăruit cu mulţi talanţi pe care-i sporeşte pe ogorul divin şi pământesc.

Preotul cu nume de sfânt, de apostol, omul cu suflet de aur, prietenul tuturor credincioşilor, purtător a nenumărate virtuţi – filotimia, răbdarea, râvna, frumuseţea modestiei – este o pildă de statornicie a credinţei şi de trăire duhovnicească. Nu şi-a scris numele în pisanii, ferindu-se de a fi în centrul atenţiei. Pelerin la locurile sfinte, adună în jurul bisericii unde slujeşte nenumăraţi pelerini credincioşi veniţi din multe localităţi, cuprinşi de marea putere de iradiere a credinţei.

Întotdeauna a găsit un sfat şi o vorbă înţeleaptă de îmbărbătare.În codul său de conduită, chiar şi mustrarea aduce linişte şi speranţa de a fi pe placul Celui de Sus O afirmaţie a lui N. Iorga îi este pe dreapta-i măsură: „ lemn bun, lemn rău, aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără”.
Pe părintele Petru Irimescu pare că-l cunosc înainte de a-l întâlni. Este o candelă de lumină. Arhetipul preoţesc de înălţare duhovnicească. Slujeşte la biserica cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni – Fălticeni, judeţul Suceava.”

(Mioara Gafencu, text publicat în iunie 2011)

Lasă un răspuns