Pe Alin Nica îl cunosc parcă dintotdeauna. Prieten vechi de joacă, de întreceri sportive, de școală și de olimpiade, făceam parte dintr-un grup armonios cu preocupări diverse. Școlaritatea la ”Nicu Gane” ne-a întărit legătura sufletească.
Mă mândream cu prietenul meu care insufla seriozitate și respect. În fiecare zi, cămașa albă și nelipsiții ochelari, îi dădeau prestanță în comunitatea elevilor și între colegi. Plecarea la studii în București ne-a îngustat coridorul comunicării. Ne-am reîntâlnit descoperind în prietenul de odinioară o schimbare pe care, la prima vedere, n-am înțeles-o. Să faci marea alegere a vieții alegând viața monahală, mi se părea neobișnuit. A ales eroic și binecuvântat.
Am rămas prieteni și prin mamele noastre ‒ Doina și Mioara ‒ și mai apropiați. Cu inimoasa și răzbătătoarea Doina, am călătorit la stăreția Alesului întru muncă, rugăciune și sacrificiu. M-am bucurat de urcușul său pe calea duhovnicească: Arhimandrit, 2005, Episcop, 2007. L-am vizitat la Mănăstirea pe care o ridica la Șelimbărul Sibiului și l-am urmărit în rugă sfântă la miez de noapte, dar și pe tractor, cărând materiale de construcție în timpul zilei. M-am suit pe schelă alături de Sfinția Sa și am plivit în grădina cu legume, ducând o viață austeră alături de călugări și de părinții săi ‒ Doina-Ecaterina și Vasile, devenit Ieroschimonahul Varlaam și care, meșter priceput și talentat maistru, a împodobit prin priceperea mâinilor sale, ușile altarului și stranele bisericii noi și care își doarme somnul de veci la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului. Am luat cina de taină cu monahii, cu vizitatorii, cu oameni săraci care nu plecau cu mâinile goale, ci cu sufletul plin. O vară cu un profund exercițiu de smerenie care ne întărește sufletește prin dăruire și credință.
Și alte revederi la casa părintească de lângă fabrica de lapte, și binecuvântarea acestei familii care și-a închinat copiii slujirii lui Dumnezeu: Alin-Nicolaie-Evloghie și monahia Oana- Magdalena-Evloghia.
Un traseu în tușe groase cu binecuvântare la sărbători. O viață închinată obștei de slujitori ai Domnului. Credința nu ne diferențiază, ci ne unește. Întâlnirile noastre fizice sunt, de obicei, în preajma sărbătorilor de Crăciun. Întâlnirile noastre sufletești, oricând.
Trăiesc împreună cu colegii și prietenii mei marea împlinire și dulcea povară a celui ce reprezintă cu cinste un cult religios. Nu singurul. Și PS Timotei ne onorează la Patriarhia Română.
Spor în ani, credință și făptuiri. Vrednic este! Doamne ajută!
Sorin Gafencu
Informații despre Preasfinţitul Evloghie Sibianul (Nica).
Sursa foto: manastireaslatioara.ro
Descoperă mai multe la FOnline
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.